"HONESTY is a very expensive gift. Do not expect it from cheap people" - "CORECTITUDINEA este un dar foarte scump. Nu te astepta la asa ceva din partea oamenilor ieftini"

Warren Buffet



marți, 24 februarie 2015

ACE FOUR-EVER 11, de Henk Simonsz - un articol despre Ad Schaerlaeckens

Mai jos găsiți a unsprezecea parte a seriei de articole “ACE FOUR-EVER” având ca subiect porumbeii şi persoana maestrului columbofil Ad Schaerlaeckens.  O atenție deosebită a fost acordată celebrului porumbel “Ace Four”.
Aceste articole au fost publicate în revista “De Duif” de către Henk Simonsz.
Surse:


ACE FOUR - EVER 11
1996 a fost un an istoric pentru crescătoria Ad Schaerlaeckens. Nu doar pentru că porumbeii săi au evoluat superb în fiecare concurs la care au participat, dar şi pentru că în acest an Ad a inelat doi pui din perechea “Blauwe Geeloog” x “Beauty 1”. Seriile matricole ale acestor pui sunt deja faimoase în întreaga lume, NL96-5660144 şi NL96-145.
NL-144 a fost femelă, cunoscută mai târziu sub numele de “Het Supertje”. NL-145 a fost mascul, iar la sfârşitul primului sezon de concursuri la care a participat, a fost botezat “Ace Four”.

În ciuda faptului că părinții lor aveau pedigree perfecte şi rezultate foarte bune, la fel ca şi celelalte păsări, aceşti doi pui au fost testați la zborurile cu puii, în care trebuiau să-şi demonstreze adevărata valoare. Hârtiile nu au valoare în crescătoria lui Ad Schaerlaeckens, mai întâi porumbeii trebuie să-şi demonstreze potențialul.

Complet epuizați
A fost nevoie doar de câteva etape pentru ca faima acestor frați de cuib să înceapă să se răspândească. Cu cât distanța era mai mare cu atât timpul lor de întoarcere devenea mai bun. Nu au fost învinşi decât de porumbeii din aceeaşi crescătorie. În toate privințele aceştia au fost porumbei cu totul speciali. Foarte blânzi, ei au căutat întotdeauna să dea tot ce au mai bun, şi asta a fost ceva foarte special, deseori sosind împreună din concursuri. Şi asta din etape de peste 400 km.
Faptul că mereu s-au întors acasă complet epuizați este un alt lucru foarte special. Asta înseamnă că au dat totul în concurs.
Ad mereu îşi ținea respirația când îi vedea sosind acasă. Aproape mereu foarte devreme, dar, de asemenea, complet epuizați.
Cu toate acestea, era remarcabil faptul că se refăceau rapid, astfel încât, după câteva ore nu mai puteai observa nicio urmă de oboseală.
Un descendent faimos al lui “Ace Four”, “Sprint” al lui Bas Verkerk, a făcut exact acelaşi lucru. Întotdeauna s-a întors din concursuri complet golit, iar după o săptămână zbura, iarăşi, în fruntea plutonului, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Este frumos, desigur, să vezi un porumbel sosind acasă de la 500km, care să mai dea câteva ture în jurul crescătoriei, dar, în acelaşi timp, te poți întreba dacă acest porumbel chiar a dat totul în acel concurs…

În 1996 au fost trei concursuri provinciale pentru pui şi, pentru a arăta cât de obosit a fost “Ace Four” şi cât de repede s-a recuperat, vă oferim rezultatele unor etape mai grele pe care el le-a zburat, într-o competiție foarte grea, în decurs de 14 zile:
Etampes, locul 12 din 7,572 porumbei
Chantilly, locul 23 din 9,700 porumbei
Creil, locul 6 din 13,948 porumbei.

“Het Supertje”
Sora sa de cuib, “Het Supertje” a fost tot la fel de bună, şi împreună ei au câştigat locurile 1 şi 2 AS provincial, într-o competiție de aproximativ 11,000 de porumbei.
Ca yearling, “Het Supertje” a încercat să fie mai bună decât fratele său de cuib, câştigând de trei ori locul întâi în ultimele patru etape din sezon.
Deşi Ad Schaerlaeckens spune că nu acordă o importanță prea mare felului în care arată porumbeii, el poate descrie aceste două păsări în detaliu.
Amândoi erau foarte frumoşi, compacți, perfect închişi. Iar ochii? Cu sau fără inel de valoare? Cine ştie?
“Het Supertje” avea un cap luminat de ochi galbeni, nimic deosebit. Totuşi, “Ace Four” avea ochi speciali. O paletă bogată de culori întunecate, culori calde, ochi aproape negri. Deşi Ad nu crede în teoria ochiului, el mi-a spus că niciodată nu a mai văzut un astfel de ochi, aşa de special, frumos şi intens colorat.
O altă caracteristică de luat în seamă a lui “Ace Four” era greutatea sa, sau mai bine zis, lipsa acesteia. El aproape întotdeauna părea plin, incredibil de puternic, însă era foarte uşor la mână.
“Ace Four” trebuie să fi fost un porumbel cu totul special. Aş fi dat orice să fi fost în stare să-l pot ține în mână. Să-l pot privi în ochi, să-i admir aspectul şi caracterul şi să-i simt corpul. Din nefericire, în anul naşterii sale, eu am renunțat la sportul columbofil pentru o lungă perioadă de timp, altfel, cu siguranță, l-aş fi văzut măcar o dată.
Este păcat că fotografiile ochilor acestui porumbel nu au fost prelucrate la un standard bun. Fotografiile din acele vremuri, aproape niciodată nu arată culorile reale şi intensitatea lor, să nu mai vorbim de aspect.
Ce plăcere să fii capabil să reproduci o astfel de pasăre şi să ai posibilitatea de a te bucura de ea în concursuri şi în compartimentul de reproducție...

Marioneta
Normal, „Ace Four” a devenit marioneta familiei de păsări Ad Schaerlaeckens, până în zilele noastre. Nu există mulți campioni care să nu fi auzit de acest campion. Dar, aşa cum am spus mai devreme, fratele său mai mic, „230” şi sora sa de cuib „Het Supertje” nu au fost niciodată cu mult în urma lui, în ceea ce priveşte rezultatele. Deşi, nu l-au depăşit niciodată, rezultatele lor pot fi numite fantastice, de asemenea. Şi vom continua să vedem descendenții acestui grup select în mulți porumbei de top.
Rens van der Zijde din Anna Paulowna, din nordul Olandei, a pus ochii pe porumbeii Ad Schaerlaeckens de multă vreme. Deja, în primele zile de glorie ale lui „Creilman”, el a cumpărat o fiică din acesta. A obținut rezultate foarte bune cu această pasăre şi, mai târziu, el s-a întors la Ad pentru a achiziționa mai mulți porumbei. A fost, de asemenea, unul dintre primii crescători care au cumpărat un pui din „Sissi”. Din acest pui el a reprodus pe al său cunoscut „Uno”, care a devenit locul întâi național AS WHZB, în 2000, câştigând două locuri întâi în etapele de la Tours şi Orleans.
Ad Schaerlaeckens, bineînțeles, a urmărit şi el la rândul său, rezultatele descendenților porumbeilor săi, şi foarte curând a mers în crescătoria lui Rens van der Zijde pentru a-l cumpăra pe „Uno”. Rens era pregătit să i-l vândă pe „Uno”, cu condiția de a primi în schimb doi pui din „Het Supertje” (96-144), iar această tranzacție s-a dovedit a avea consecințe favorabile pentru Rens. Înainte ca „Uno” să ajungă înapoi la Ad, Rens a reprodus un mascul frumos din acesta, împreună cu o femelă Ad Schaerlaeckens (dintr-o fiică a lui „Superstar”). El a numit acest mascul (NL01-607) „Inteelt”, şi acesta a devenit jumătatea celebrului cuplu Rens: „Inteelt” x „Evita”.
Rens van der Zidje cu a sa „Evita”

“Evita”
Ambii pui din femela „Het Supertje” de la Ad Schaerlaeckens s-au dovedit a fi femele. Ambele au reprodus porumbei buni, însă una dintre ele, „Evita” (NL-474) a excelat ca reproducătoare, în special când a fost împerecheată cu „Inteelt” (fiu din cuplul „Uno” x linie „Superstar”).
Rens van der Zidje spune că achiziția „Evitei” este cel mai bun lucru care i s-a întâmplat în sportul columbofil.
Această femelă este foarte calmă în interiorul crescătoriei. În mână ea are acea constituție tipică liniei de sânge din care face parte: mică, dar perfect construită. În cele din urmă, descendenții „Evitei” au reuşit să câştige mai mult de 60 de locuri întâi.
Prin intermediul Internetului, suntem asaltați de tot felul de informații dorite, dar de cele mai multe ori nedorite. Dar este şi foarte convenabil, atunci când vrei să cauți ceva.
În vremurile trecute trebuia să citim în reviste columbofile sau cărți. Unul dintre autorii acelor timpuri, care putea scrie poveşti captivante, a fost binecunoscutul Piet de Weerd. El a făcut, de asemenea, remarci interesante care au funcționat cu adevărat în practică, câteva încă mai păstrez în memorie.
Una dintre acestea spune că poți determina parțial calitatea unui porumbel prin modul în care acesta răspunde consangvinizării, dacă descendenții îşi păstrează sau nu calitatea. Cu cât pierderea calității, prin consangvinizare, este mai mică, cu atât valoare de reproducător a acelui porumbel este mai mare.
Am verificat acest lucru cu sângele lui „Ace Four”, „Het Supertje”, a micului „230” şi a descendenților acestora şi, pot spune că am ajuns la câteva concluzii interesante...

În acea vreme, în revista columbofilă „De Duif”, se dădea o importantă specială celebrului duet...


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu