"HONESTY is a very expensive gift. Do not expect it from cheap people" - "CORECTITUDINEA este un dar foarte scump. Nu te astepta la asa ceva din partea oamenilor ieftini"

Warren Buffet



marți, 23 iunie 2015

"De vorba cu Albert Derwa", traducerea articolului "In conversation with Albert Derwa" de Ad Schaerlaeckens

Mai jos, traducerea articolului “In conversation with Albert Derwa” de Ad Schaerlaeckens (sursa: http://www.schaerlaeckens.com)

Albert Derwa nu este doar un campion belgian, ci unul de renume mondial.
Ştiu, sunt mulți „campioni mondiali”, dar, spre deosebire de alții, care datorează renumele lor unui număr foarte mare de porumbei concurați sau unei reclame plătite, jovialul Albert Derwa zboară doar cățiva porumbei.
Dar, cu toate acestea, este greu de învins.
În trecut a concurat excepțional cu puii.
„Trebuie să zbori şi maturii, acestea sunt adevăratele concursuri columbofile”, mârâiau unii.
El a făcut asta, iar rezultatele sale au fost la fel de devastatoare.
„Trebuie să zbori şi pe distanțe lungi”, au comentat alții.
El a participat şi la astfel de zboruri, câştigând locul întâi național.
Astăzi, numele Derwa este adesea legat de legenda vie „Paulien”.
A fost această femelă cea mai bună femelă reproducătoare din Belgia în ultimii ani?

O femelă fără egal
Recordul lui „Paulien”este de neegalat:
-Chateauroux 8.218 porumbei – locul întâi
-Gueret 1.298 porumbei – locul întâi
-Chateauroux 3.969 porumbei – locul întâi
-Blois 540 porumbei – locul întâi
-Argenton 432 porumbei – locul întâi
-Sens 195 porumbei – locul întâi
Bineînțeles, că lista poate continua.
Dar ceea ce face din această femelă ceva excepțional este faptul că a concurat foarte bine şi a reprodus campioni, de asemenea.
Primul ei pui „Pellina” a obținut locul 8 AS Național.
În 2011, doi fii din „Pauline” au fost pe buzele tuturor: „Primo” şi fratele său „Zoon”. În nu mai puțin de 6 concursuri aceştia au ajuns împreună acasă.
„Zoon” a obținut locul întâi yearlingi, fratele său locul întâi maturi. DE NECREZUT!
„Zoon” a câştigat în 2011, singur, 5 locuri întâi şi un loc 5 din 8.092 de porumbei, la etapa națională de la Chateauroux.

O altă femelă
Doar un an mai târziu, un alt porumbel fenomenal s-a remarcat în crescătoria lui Derwa, „Priscilla”, o femelă de 2012, soră bună cu „Pellina”, „Primo” şi „Zoon” şi, probabil, cea mai bună femelă din Belgia în 2014:
-Gueret 3.114 porumbei (zonă) – locul întâi, 15.007 porumbei (național) – locul 4.
-Pihtiviers 822 porumbei – locul întâi
-Argenton 1.544 porumbei (zonă) – locul întâi
-Blois 372 porumbei – locul întâi
-Blois 1717 porumbei – locul întâi
-Argenton 1.927 porumbei (zonă) – locul 3, 22.463 porumbei (național) – locul 16
-Gueret 4.165 porumbei – locul 8, național 16.988 porumbei – locul 33.
Şi multe alte clasări de top.
„Petrova” şi „Perla”, de asemenea, reproduse din „Pauline” au fost alte două excelente zburătoare, dar acestea au fost mutate în China.

Albert Derwa are toate motivele să zîmbească fericit cu astfel de femele fantastice

Secrete?
Ar putea un atfel de om să aibe un secret? Rezultatele păsărilor sale în alte crescătorii ne oferă răspunsul.
-De exemplu, olandezul Koen Minderhoud. Acesta a uimit națiunea cu al său „Geeloger”, porumbel ce a câştigat 3 locuri întâi împotriva a mii de păsări, întotdeauna pe vreme rea. A fost reprodus dintr-o fiică din „Paulien”, deci soră cu „Zoon”, „Primo” şi „Priscilla”.
-Matthias Coel a primit o pasăre de la Derwa, direct din „Paulien”. Aceasta a învins 32.044 păsări într-o etapă de la Argenton.
-Locul întâi național Issoudin a fost obținut de un nepot din „Paulien”.
-Jos Thone a câştigat locul întâi provincial cu o nepoată din „Paulien”.
-De asemenea, Eric Limbourg a avut un zburător excepțional descendent din această miraculoasă femelă.
-În sfârşit, vreau să mă refer la concursul One Million Dolar din Africa de Sud. A fost o etapă dură, ca de obicei, şi a fost câştigată de un neamț. Porumbelul câştigător are sânge Derwa în venele sale prin olandezul J vd Pasch.

Crescătorii care mi-au citit articolele cunosc părerea mea despre aşa numitele cupluri de aur. Dar Derwa a avut un astfel de cuplu care i-a oferit cel puțin un super porumbel, în fiecare an.
Şi când spun super porumbel, chiar este un super.
Am spus „a avut” deoarece „Paulien” a murit în 2014.
Mai jos căteva întrebări pe care i le-am adresat lui Albert Derwa:

-Nu te voi întreba ce te-a atras la sportul columbofil, deoarece toată lumea are acelaşi răspuns „emoția sosirii porumbeilor din concurs”. Întrebarea mea este următoarea: Ce nu îți place la acest sport?
-Nu trebuie să mă gândesc mult pentru a-ți da răspunsul. Este vorba de gelozia dintre crescători. De ce există aşa ceva, mă minunez uneori.

-Care este cea mai plăcută amintire din sportul columbofil. Şi care e cea mai urâtă?
-Am o mulțime de amintiri frumoase. Cea mai urâtă amintire este din 1996. Primul an când concuram cu păsări mature. Aveam nouă masculi văduvi. Toți nouă erau buni. În timpul unei catastrofe, i-am pierdut pe toți nouă în aceeaşi zi. Ulterior, trei s-au întors acasă, însă nu uiți niciodată o astfel de zi.

-Ce păsări sunt în principal responsabile pentru succesul tău?
-Evident, „Paulien”, însă şi „Black Pearl” primită cadou de la Pierre Verhoeven a avut un impact major. Era o femelă „Verbruggen”, descendentă din „Kletskop” şi fiul lui „Elvis” ai lui Verstraete.

-Poți vorbi despre linia Derwa?
-Mai mult sau mai puțin. Familia mea de porumbei de azi se bazează, în mare, pe păsări Verbruggen, Vandenabeele şi Thomas Paris. Azi, majoritatea celor mai bune păsări ale mele sunt descendenți din linia lui „Paulien”.

-Este importantă hrănirea?
-Hmm! Nu ştiu. Eu am propriul meu sistem. Prefer o hrană mai uşoară, cu multă orzoaică. Femelele primesc hrană normală doar cu o zi înainte de îmbarcare, masculii în ultimele două zile. La începutul săptămânii primesc doar orzoaică. Iarna, după ce păsările au crescut un rând de pui, porumbei primesc doar orzoaică timp de o lună. Nu le place, însă asta nu înseamnă că nu este bună.

-Care este cel mai mare talent al tău?
Modestul Albert a ridicat din umeri la această întrebare, simțindu-se aparent jenat, dar soția sa Francien mi-a sărit în ajutor:
-Soțul meu are un fler pentru calitate. El a avut succes cu toate păsările pe care le-a importat. Odată, prietenul nostru Paul Huls a bătut la uşa din spatele casei noastre, cu 40 de porumbei. Albert a fost lăsat şă-şi aleagă ce-i place. A ales doi. I-a împerecheat între ei şi acele păsări au fost părinții femelei „Miss Belgia”.

-Cunoşti mulți campioni. Ce porumbei şi crescători te-au impresionat?
-Am un mare respect pentru Verbruggen. Deopotrivă ca om şi columbofil. A concurat bine întreaga lui viață. Păsările lui Reno vd Broek din Tremelo m-au impresionat foarte mult. Poate nu este un nume la care te-ai aşteptat, dar ce reprezintă un nume?

-Care este cea mai mare prostie din sportul columbofil?
-Credința în secrete sau mistere. Nu îți poți imagina câți crescători m-au întrebat după ce am avut o etapă bună: „Ce-ai dat păsărilor?”

-Ce părere ai de teoria ochiului? Despre semnul din ochi?
-Nu ştiu nimic despre astfel de lucruri. Poate că sunt prea prost?

-De la cine ai învățat cele mai multe lucruri?
-De la Verbruggen, Thomas Paris şi, ultimul dar nu cel din urmă, de la om în vârstă, Jos Verhoeven.

-Cu cine ai dori să vorbeşti despre porumbei?
-Cu Gerard Koopman. El concurează bine, este simpatic şi inteligent.

-Este ceva de făcut cu aşa numitele ferme de porumbei? Nu te simți frustrat?
-Deloc. Mi-aş dori să fie mai mulți. Mai ales dacă pariază mulți bani.

-Citeşti mult despre porumbei?
-Îmi place, întradevăr, să citesc despre porumbei. În tinerețea mea, când apărea o carte nouă, eram primul care o cumpăra.

-Ce suplimente consideri că sunt utile porumbeilor?
-Cu siguranță, nu vitaminele. În această privință sunt de acord cu tine: porumbeii pot zbura şi fără ele. Pe caniculă electroliții pot fi de ajutor şi cred puțin în uleiuri. Dar, aşa cum tu ai scris deseori, gritul este deosebit de important.

-Ce părere ai despre antrenamentele individuale? Te fac ele un zburător mai bun?
-Pentru păsările mature acestea nu au niciun sens. Puii în antrenez destul de des. Cel puțin de 30 de ori înaintea sezonului. Antrenamentul individual între două etape poate fi util pentru distanțe scurte, dar numai pentru distanțe scurte.

-Ce faci după o etapă grea?
-Nimic special şi, cu siguranță, nu mă enervez. Persoanele nervoase pot face greşeli.

-Cât de bine concurează, ca pui, păsările tale?
-În general vorbind, cei mai buni pui vor deveni, de asemenea, cei mai buni maturi.

-Câte zile pe lună îți tratezi păsările?
-Greu de spus. Dacă acestea sunt OK, nu le dau nimic, dacă ceva este în neregulă, nu ai de ales. În trecut am tratat mai mult decât o fac azi. Atunci administram medicamente pentru tricomonoză în fiecare săptămână, acum o dată pe lună. Porumbeii mei „Zoon” şi „Primo” au fost mereu în super formă şi ar fi putut face față fără medicamente 11 săptămâni. Fireşte, nu îmi asum niciun risc când e vorba de salmoneloză.

-Deții păsări fantastice de demifond şi, cum spunem noi, mare demifond. Cu ce fel de păsări ar trebui încrucişate astfel de păsări?
-Cu păsări de viteză! Acestea s-au dovedit că ar deține caracteristica principală pe care porumbeii voiajori ar trebui să o aibe: abilitatea de a se orienta foarte repede şi bine.

-Pierzi şi tu la fel de mulți pui ca şi ceilalți crescători? Este Adenocoli o problemă şi pentru tine?
-În 2013 am pierdut mulți pui, 34 din 70. Şi, întradevăr, Adenocoli este o problemă. Încerc să rezolv asta fără medicamente. Două zile fără mâncare, apoi, o hrană foarte uşoară şi electroliți, ajută deseori. Dacă nu reuşesc, nu am altă şansă decât să recurg la medicamente.

-De ce a fost „Paulien”, pasărea care te-a făcut aşa de faimos, denumită „Paulien”?
-Ei bine, în 2006 am scos câțiva pui pentru prietenul meu Paul Huls. Dar când aceştia au fost mari, Paul a fost foarte ocupat şi nu a putut veni să-i ia. Printre aceste păsări, pe care le-am reprodus pentru el, au fost unele aşa de bune, încât le-am oprit pentru mine. Una dintre aceste păsări a fost „Paulien”. Era mult mai logic să îi spun „Paul”, dar nu era un nume prea potrivit pentru o femelă.

-O ultimă întrebare, ai putea oferi un sfat pentru începători?
-Nu dați bani mulți pe porumbei! Niciun porumbel nu garantează că va oferi pui buni. Sunt destui de mulți crescători care sunt doritori să ajute începătorii cu ouă sau pui tardivi.

Până în prezent, Albert Derwa este campionul care nu are secrete pentru nimeni. El subliniază faptul că nu sticluța magică te va face campion. Faima sa se bazează pe legendara „Paulien”, pe care a avut-o din întâmplare, dar, fără nicio îndoială, dacă nu ar fi fost această femelă miraculoasă, ar fi avut alți super porumbei.
Deoarece crescătorii ca Derwa sunt diferiți. Ei s-au născut învingători.



Alte articole Ad Schaerlaeckens, aici:

Articole ale altor columbofili celebri, aici:

marți, 9 iunie 2015

"Din nou, aparentele pot fi inselatoare", traducerea articolului "And again appearances are..." de Ad Schaerlaeckens

Mai jos, traducerea articolului “And again appearances are...” de Ad Schaerlaeckens (sursa: http://www.schaerlaeckens.com)

Din nou, aparențele pot fi înşelătoare
Dacă ați citit deja articolul „Aparentele pot fi înşelătoare” (http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/2015/05/aparentele-pot-fi-inselatoare.htmlştiți că am vorbit acolo de „Frații B”. Ei bine, duminica trecută, aceşti „Frați B” au participat la patru concursuri:
Etapa de yearlingi de la Quievrain, unde au obținut locul întâi din 76 de păsări.
Etapa porumbei maturi de la Quievrain, unde au obținut locul întâi din 41 de păsări.
Etapa de la Noyon – 78 de păsări, unde au câştigat locul întâi.
Etapa de la Noyon – 150 de păsări, unde au câştigat locurile 1 şi 3, îmbarcând doar aceste două păsări.
Numărul păsărilor îmbarcate la aceste etape este ridicol, întradevăr. Însă, nu cunoaşteți toată povestea încă.

Competiția
„Frații B” au avut doi porumbei sosiți împreună de la Quievrain: un mascul matur şi fiul acestuia. Tatăl a câştigat etapa de maturi, împotriva a 40 de păsări, iar fiul etapa de yearlingi, împotriva a 75 de păsări. Viteza acestor doi porumbei a fost 1474mpm.
Nu este uimitor faptul că aceste păsări au ajuns împreună, fiind separate de aproximativ 80,000 de porumbei pe o arie de doar 100km?
Dar ce este şi mai uimitor este faptul că aceste păsări au avut cea mai mare viteză din întreaga provincie, niciuna din cele 80,000 de păsări lansate, neavând o viteză de 1474mpm.
Şi, în aproape toate etapele, povestea se repetă, cea mai mare viteză e realizată în clubul fraților B.
În alte cluburi numărul porumbeilor îmbarcați este mult mai mare, iar câştigătorul poate bate 500, 1000 sau chiar mai mulți porumbei.
În clubul „fraților B”, 100 de porumbei înseamnă un număr bun. De aceea este inutil pentru „frații B” să trimită rezultatele pentru un loc AS național sau provincial. De asemenea, ei niciodată nu vor putea avea o pasăre olimpică.
Inutil, deoarece punctajul obținut de porumbeii lor este foarte mic.
Aşadar, se întâmplă următoarele:
„Frații B” au înregistrat o pasăre şi 2 minute mai târziu înregistrează şi un vecin de-al lor un porumbel. „Frații B” câştigă locul întâi din 75 de păsări, iar pasărea vecinului câştigă locul întâi, împotriva a 750 de păsări, dar în alt club, obținând un punctaj bun pentru un loc AS național sau provincial.

Ciudat
Chiar dacă „frații B” ar avea un porumbel, care să obțină cea mai mare viteză din toată Belgia, în toate etapele sezonului, acesta nu ar avea nicio şansă să fie un porumbel AS național, din cauza numărului mic de porumbei angajați.
Vă întrebați poate de ce „frații B” nu concurează în alt club. Răspunsul este simplu. În clubul lor se pariază un pic mai mulți bani. Iar lor le place să joace pentru bani.
Şi credeți-mă, în Belgia mai mult de 50% dintre crescători nu au nicio şansă să obțină un porumbel AS sau de olimpiadă. Deoarece, aceştia concurează în cluburi unde se zboară puțini porumbei. Iar lucrul haios este că, în aceste cluburi, competiția este deseori foarte puternică.
În cluburi ca cele ale „fraților B” majoritatea crescătorilor angajează doar 2 sau 3 păsări. Păsări care, să fie clar, sunt cele mai bune. De ce? Deoarece sunt puşi mulți bani în joc.
În unele cluburi foarte puțini crescători angajează 5 sau mai multe păsări.
În alte cluburi puțini crescători angajează sub 30 de păsări.
Majoritatea crescătorilor preferă un porumbel care a câştigat împotriva a 750 de păsări, decât unul care a învins doar 75. Ei cred că aceasta este o pasăre mai bună. Acum poate înțelegeți de ce un porumbel campion nu înseamnă mare lucru pentru mine. Eu vreau să ştiu unde a fost zburat acesta şi împotriva cui.
750 de păsări pot fi angajate de 15 crescători, în timp ce 75 de porumbei pot fi angajați de 30 de crescători. Oare aceşti 30 de crescători nu au mai multe păsări bune decât cei 15?

Nicio şansă
Acum, când scriu acest articol este 29 Mai 2015.
Mâine este etapa de Bourges, prima etapă națională a sezonului, în Belgia. O mare etapă.
Mai devreme, în această săptămână, mi-am făcut previziunile, dar m-am răzgândit din cauza unui vânt destul de puternic, ce va bătea din vest mâine.
Unii crescători vor fi senzaționali. Câțiva vor primi, pe înserat,  vizitele unor crescători străini, dornici să le cumpere păsările câştigătoare de națională.
Un lucru e sigur: băieții norocoşi vor fi cei care locuiesc în estul țării. Nu voi fi surprins dacă primii porumbei sosiți în Flandra, deci în vest, nu vor avea viteze suficient de mari pentru a clasa în est.
Concluzia e simplă: acest concurs nu va fi unul între crescătorii din țară. Îndrăznesc să spun că pasărea, care va câştiga, să zicem locul 50 național, este mai bună decât porumbelul de pe locul întâi, dacă aceasta aparține unui crescător din vestul țării. Asta deoarece o astfel de pasăre trebuie să lupte cu vântul şi cu masa porumbeilor. Dar ăsta este sportul columbofil. Unul dintre sporturile unde câştigătorii nu trebuie să fie şi cei mai buni.

În străinătate
Crescătorii din țară şi străinătate sunt interesați de porumbeii AŞI Naționali, de porumbeii cu rezultate bune, de porumbeii campioni.
Acest lucru este normal. Şi pentru a deveni faimos (în străinătate) trebuie:
- să concurezi cu foarte multe păsări. Foarte puțini străini realizează faptul că unii crescători angajează cu greu o mână de păsări, în timp ce alții concurează 100 sau mai multe păsări.
- să concurezi pe distanțe mari. Concursurile de fond-maraton beneficiază de toată atenția presei.
- să concurezi în zone unde concurența este slabă.

Cât de frustrați trebuie să fie „frații B” să locuiască acolo unde locuiesc.

Alte articole Ad Schaerlaeckens, aici:

Articole ale altor columbofili celebri, aici:

vineri, 5 iunie 2015

"Lucruri utile pentru orice columbofil - partea a treia", traducerea articolului "Good to know - part three", de Ad Schaerlaeckens

Mai jos, traducerea articolului “Good to know (part 3)” de Ad Schaerlaeckens (sursa: http://www.schaerlaeckens.com)

Obscurizarea
Majoritatea crescătorilor folosesc obscurizarea de la ora 6.00 pm la ora 9.00 am, însă, deoarece, nu toți suntem acasă la aceste ore, se pune întrebarea dacă nu există şi o altă metodă.
Există! Porumbeii trebuie obscurizați cel puțin 10 ore pe zi, dar nu contează foarte mult perioada exactă din zi, când întunecăm adăpostul.
Puteți să începeți ziua la 6.00 dimineața sau la ora prânzului. Dacă începeți la 6.00 dimineața, trebuie să obscurizați până la 4 după-amiaza, cel puțin.
Cât de întuneric trebuie să fie?
Unii spun că porumbeii trebuie să fie capabili să găsească adăpătoarea, dar eu nu îndrăznesc să-mi asum acest risc. Am cunoscut prea mulți crescători, care au pierdut un sezon întreg, deoarece nu şi-au obscurizat crescătoriile corespunzător.
Eu fac întuneric cât mai mult posibil şi nu vreau să aud niciun zgomot din crescătorie, semn că porumbeii s-ar mişca în vreun fel.
Cât de mult folosim obscurizarea? În funcție de planul de zbor.
Dacă concurați până la mijlocul lunii August, va trebui să întrerupeți obscurizarea la sfârşitul lunii Mai. Dacă concurați o lună mai mult, atunci întrerupeți obscurizarea cu o lună mai târziu.
Începeți obscurizarea puilor de iarnă de la jumătatea lunii Martie şi imediat după înțărcare în cazul puilor din celelalte serii.
Unii crescători, care concurează până-n Septembrie, obscurizează crescătoria aproape toată ziua. În jurul orei 6.00 seara se face lumină şi o lumină suplimentară este folosită până pe la 10.30 seara. Unii merg chiar mai departe şi țin lumina până la ora 5.00 dimineața.
Aceasta din urmă este un pic complicat, din cauza problemelor ce pot apărea cu năpârlirea mai târziu, în an.
Dacă vremea este înnorată, cel mai bine este să folosiți lumina artificială în timpul zilei, deoarece, vremea înnorată va scoate porumbeii din formă.
Prin manipularea luminii şi întunericului puteți influența enorm de mult forma şi năpârlirea păsărilor, lucruri pe care unii le cunosc de multă vreme.
Dacă nu folosiți metoda obscurizării, atunci va trebui să fiți atenți la lumina artificială care pătrunde în crescătorie, de exemplu, de la iluminatul stradal.

Capete umflate
„Capetele umflate” nu reprezintă o boală, ci un simptom. Este un indiciu al lipsei totale de forme şi poate avea mai multe cauze.
Crescătoriile bune previn o mulțime de probleme.
Şi, dacă sunt întradevăr probleme, cel mai bun lucru pe care-l puteți face este să vă adresați unui medic veterinar. Acesta poate diagnostica cel mai bine boala, oferindu-vă cel mai bun medicament.
În cazul în care consultarea unui medic veterinar nu este posibilă, puteți trata porumbeii cu Doxiciclină şi Lincospectine, timp de o săptămână.
În ceea ce priveşte „Spartix”, (medicament împotriva tricomonozei) puteți auzi mulți crescători plângându-se că nu este bun de nimic. De obicei, vina este a crescătorului, care nu îndepărtează adăpătoarea, iar porumbeii se contaminează din nou, reciproc.

Disciplina
Porumbeii trebuie să fie disciplinați, lucru cu care, nu toată lumea e de acord, evident.
Odată, un crescător mi-a cerut să mă duc la el şi să mă uit la noua sa crescătorie, şi, trebuie să spun, aceasta era fantastică, iar omul era foate mulțumit de ea.
Am avut îndoielile mele în legătură cu crescătoria, dar am tăcut.
Omul cheltuise o grămadă de bani, era la fel de mândru ca o fată de 13 ani cu primul ei sutien şi nu am vrut să-i stric ziua.
Din moment ce eram acolo, el a dorit să-mi dea în mână câțiva pui de abia înțărcați, pentru a verifica dacă sunt sănătoşi.
Acest lucru este complet inutil. Pentru a vedea dacă un porumbel este sănătos nu trebuie să-l ții în mâini, o singură privire în interiorul crescătoriei este de ajuns, iar acei porumbei erau sănătoşi.
Dar era o perioadă secetoasă şi multe crescătorii sunt bune pe o astfel de vreme. Important este să aveți o crescătorie bună pe o perioadă cât mai mare de timp din an.
Ceea ce m-a frapat, când am deschis uşa, a fost să văd un număr de porumbei, zburând vijelios afară, porumbei care nu au mai putut fi băgați înăuntru, indiferent de insistențele crescătorului.
„Dacă ar trebui să cresc porumbeii în aşa fel, m-aş lăsa repede”, am gândit eu.
Bineînțeles, a fost doar vina lui de a avea astfel de porumbei fricoşi.
Fără să ştie, el făcea o mulțime de lucruri, într-un mod complet greşit. Sunt multe (mici) chestii care fac din cineva un „crescător”, sau din cauza cărora cineva nu va deveni niciodată un crescător.
De exemplu, ceva simplu cum este curățenia. Omul în cauză, întotdeauna elibera porumbeii în timp ce le făcea curățenie, pentru a nu-i speria.
Puteți elibera porumbeii când le faceți curat, dar nu din cauză că se sperie. Orice crescător bun cunoaşte că se poate şi aşa, dar şi invers.
Dacă lăsați porumbeii în crescătorie în timpul curățeniei, ei vor deveni mult mai uşor de gestionat, şi uneori, vor fi atât de blânzi, încât îți vor sta în cale.
Pentru a obține performanța este foarte importantă atracția porumbelului față de cuib, de aceea, mulți campioni hrănesc individual în boxă porumbeii, tocmai pentru a creşte atracția față de cuib şi a-i motiva.
Eu hrănesc văduvii în afara sezonului în hrănitoare comune, dar în timpul sezonului folosesc hrănitoare individuale. Este cu atât mai bine, dacă le puteți oferi şi apa, tot individual.
Puteți, apoi, observa, care porumbei nu sunt în formă (cei care beau prea multă apă), iar riscul unei contaminări reciproce, de exemplu cu tricomonoză, scade rapid.
Dar asta înseamnă prea multă muncă pentru mine.
Este un lucru cunoscut faptul că, în crescătoriile mari, puteți obține mult mai uşor porumbei fricoşi. Un coridor poate fi o soluție, având avantajul că văduvii nu se vor lăsa aşa de repede pe podea. Nu-mi place să-mi văd porumbeii stând pe podea.
În ceea ce priveşte îmblânzirea, mulți crescători cu rezultate de top îşi înțarcă puii foarte devreme. Albert Marcelis a fost unul dintre aceşti crescători, această metodă având doar avantaje:
Ei vor deveni independenți şi de sine stătători, mai devreme, va creşte ataşamentul față de crescător, puteți observa imediat puii slabi şi... puteți scăpa de părinții acestora.
Femelele bătrâne se uzează mai tare, hrânind puii, decât prin depunerea de ouă.

Evident, de asemenea
De preferat ar fi să purtați aceleaşi haine, când stați printre porumbei. De asemenea, purtați şapcă.
Destui de puțini oameni sunt alergici la praful porumbeilor. Acum, nu vreau să sperii pe nimeni, unii crescători au trăit până la 90 de ani, petrecându-şi trei sferturi din viață în crescătoria porumbeilor, însă, sunt şi oameni care nu tolerează praful, iar aceştia aproape sigur au auzit de la medic, cât de important este să poarte o şapcă, când vin în contact cu porumbeii.
Particulele minuscule de praf întră în păr, iar asta nu este rău doar pentru voi, dar şi pentru familia voastră.
Şi pentru că nu vă văd spălându-vă pe cap de câte ori veniți în contact cu porumbeii, purtatul unei şepci începe să capete sens.
Nu purtați haine cu dungi, atunci când porumbeii revin din concurs. Păsările se pot speria şi nu vă doriți acest lucru.
Dacă petreceți mult timp în crescătorie, nu contează dacă vă schimbați des hainele.
Este bine să aveți buzunare în care să puneți un pic de grit, căteva alune sau semințe mici, aşa încât, de fiecare dată când vă aflați printre porumbei, să-i puteți trata cu ceva.
Este surprinzător cât de repede se obişnuiesc şi acest lucru va creşte ataşamentul față de crescător şi crescătorie.
De altfel, zdrăngănitul din cana cu mâncare are acelaşi efect.
Uneori auziți de porumbei cărora nu le plac alunele. Prostii! Toți porumbeii iubesc alunele, unii nu le mănâncă pentru că nu ştiu ce sunt.
Îi aştept cu alune pe trapă la întoarcerea din concurs. Ei învață asta foarte repede şi vor dori să aterizeze mai repede. Nu mai vorbesc de efectul adăugat de faptul că şi ceilalți porumbei aterizează mai repede, deoarece „porumbeii atrag porumbei”.
În această privință trebuie menționat faptul că, noi în Olanda, avem trapele electronice în afara crescătoriei.

Trei luni
Unii crescători îşi eliberează puii atunci când au 10 săptămâni şi, rareori, pierd vreunul.
Sunt alții care trimit porumbei de această vârstă la columbodroame, în alte țări, iar aceştia nu numai că nu se pierd, dar de multe ori domină şi concursurile.
Aceste 10 săptămâni sunt în contrast puternic cu ceea ce fac unii crescători din Taiwan. Credeți sau nu, aceştia încep antrenamentele puilor la vârsta de 10 săptămâni.
În Olanda şi Belgia sunt, de asemenea, oameni care-şi antrenează foarte devreme puii, în Aprilie, împreună cu maturii.
Nu am nimic împotriva acestei metode, dar puii trebuie să aibe cel puțin trei luni, de la această vârstă puteți începe antrenamentele, însă eu v-aş sfătui să mai aşteptați o lună.
Este mai bine să nu vă antrenați puii pe cer foarte senin, acest fapt este binecunoscut. Atunci când au ceva mai multă experiență în puteți elibera chiar între reprizele de ploaie torențială.

Puii pierduți
I se poate întâmpla oricărui crescător, ca unii pui, care doar ce au ieşit afară, să lipsească seara.
Stăm în grădină cu o față lungă, gândindu-ne că, orice pasăre care traversează cerul, este puiul nostru pierdut.
Ştiți ce poate creşte şansa de a obține puiul înapoi acasă?
Să lăsați porumbei maturi afară şi să-i înălțați de câteva ori, astfel încât, puii care stau pe acoperişurile din vecinătatea casei, îi vor vedea zburând. Sunt şanse mari să li se alăture.
Altceva ce puteți face este să lăsați porumbeii maturi, pe care vă permiteți să-i pierdeți, afară pe timpul nopții. Posibil, ca dimineața, să aveți înapoi acasă puii pierduți.
Sau puteți introduce un cuplu matur în compartimentul puilor.
Dacă aveți o volieră în fața crescătoriei vă micşorați riscurile pierderi puilor.
În cazul în care primăvara vine cu o mulțime de zile ploioase, mulți îşi vor ține porumbeii închişi, iar aceştia nu vor vedea prea mult din mediul înconjurător. Dacă aveți o volieră, atunci ei pot explora zona înconjurătoare, chiar şi pe vreme rea. Aceasta le va consolida capacitatea de orientare.
O volieră este, de asemenea, folositoare, acum, când păsările de pradă sunt din ce în ce mai mult o problemă în multe zone.

Porumbeii momeală
Deoarece porumbeii se atrag unii pe ceilalți, puteți face uz de porumbeii momeală la întoarcerea zburătorilor din concurs.
Eu obişnuiesc să folosesc porumbeii bătrâni care au dificultăți în a zbura, doar pentru acest scop.
Unii crescători folosesc pe post de momeală porumbei fără valoare, prin tăierea câtorva remige sau legarea acestora. Ambele metode nu sunt foarte prietenoase pentru porumbei şi nu arată prea bine.
Am câțiva porumbei mici de ornament care preferă să stea în interiorul crescătoriei.
Cu vânt din fată sau fără niciun fel de vânt, nu am nevoie de aceste momeli, atunci porumbei mei intră repede înăuntru. Dar cu un vânt din spate, atunci când ei zboară la o altitudine foarte mare, am face bine să utilizăm astfel de păsări.
Aceste mini păsări mi-au dat mai multe clasări şi chiar câteva victorii.
Atunci când aştept porumbeii să se întoarcă acasă, îi am pregătiți în coş, iar când un porumbel apare foarte sus pe cer, eliberez o astfel de momeală.
Nu vă vine să credeți ce efect poate să aibe acesta asupra porumbeilor.

Îşi închid aripile, plonjând cu forță şi intrând în crescătorie chiar în spatele păsării momeală!



Alte articole Ad Schaerlaeckens, aici:

Articole ale altor columbofili celebri, aici:

joi, 4 iunie 2015

"Lucruri utile pentru orice columbofil - partea a doua", traducerea articolului "Good to know - part two", de Ad Schaerlaeckens

Mai jos, traducerea articolului “Good to know (part 2)” de Ad Schaerlaeckens (sursa: http://www.schaerlaeckens.com)

Păstrarea ouălelor
Uneori, doriți să mutați ouălele sub doici şi apare o mică problemă. Datele trebuie să corespundă.
Dacă ouăle din care doriți să scoateți pui sunt depuse înainte decât ouăle doicilor nu este nicio problemă. Dacă ouăle sunt luate de sub porumbei, imediat ce aceştia au depus cel de-al doilea ou, acestea pot fi păstrate, în siguranță, timp de o săptămână, la o temperatură cuprinsă între 7 şi 17 grade Celsius şi întoarse o dată pe zi.
Nu le puteți în frigider!
Atunci când doicile depun propriile ouă (cel mult o săptămână mai târziu) le puteți schimba, fără probleme.

Sedochol
Sedochol-ul este un produs înregistrat, deci, nu poate fi un gunoi. Acesta conține metionină, colină şi sorbitol.
Sedochol-ul este destinat „animalelor al căror sistem digestiv este deteriorat sau nu funcționează corect, sau atunci când nu năpârlesc bine, având un efect de calmare a ficatului”.
Este un produs foarte bun pentru porumbeii care participă la expoziții sau vânzări.
Atunci când administrați Sedochol în apă, 3 zile consecutiv, cu aproximativ 10 zile înaintea unei expoziții sau vânzări, apoi două zile pauză şi iar 3 zile consecutiv, veți fi uimiți de ce penaj mătăsos vor avea porumbeii.
Totuşi, nu vă puteți aştepta la miracole în concursuri, acest produs fiind foarte eficace în perioada năpârlirii, cel mai bun pe care l-am întâlnit.
Administrați o treime de lingură la doi litri de apă.

Acoperişurile din tablă ondulată
S-au spus şi s-au scris multe lucruri despre crescătoriile de porumbei şi majoritatea acestora sunt adevărate. Crescătoria are o importanță foarte mare.
Unii crescători spun că această este chiar mai importantă decât calitatea păsărilor.
Într-o bună crescătorie, atmosfera este plăcută, cu foarte mult oxigen şi fără curenți de aer. Mare atenție trebuie acordată oxigenului şi ăsta este motivul pentru care mulți aleg să construiască acoperişuri în două ape, cu sisteme de ventilație incluse.
Acest tip de acoperiş este opusul unui acoperiş plat din tablă, însă teoria şi realitatea sunt diferite.
Regretatul Albert Marcel a avut o crescătorie fantastică cu acoperiş aproape plat... din tablă ondulată.
Am fost odată la Dobbelaere în Marke. Nu am văzut nicio volieră în partea din față a casei şi, pentru un moment, am crezut că greşisem adresa. Dar nu a fost aşa.
În grădină erau mai multe crescătorii, dar nu se vedeau din cauză că acestea aveau acoperişul plat, cu acoperişuri din tablă ondulată.
Şi, chiar voliera cea mai călduroasă era aceea din care porumbeii obțineau cele mai bune rezultate.
La fel şi porumbeii lui Eddy Janssen din Zandhoven erau ținuți în crescătorii cu acoperişul din tablă ondulată. Iar acesta a obținut titlul de Campion Național al Belgiei KBDB mare demifond în 2007 (Theo Janssens), şi pot numi mulți alții.
Aşadar, oamenii, care spun că aceste acoperişuri din tablă ondulată nu sunt bune, sunt contrazişi de fapte.
Ca un fapt divers, Theo Janssens a câştigat acel titlu cu femelele. El, ca şi mulți alți crescători, preferă să zboare doar cu femelele.

Antrenamentul
În special, începătorii se întreabă dacă nu este mai bine să eliberăm individual porumbeii. Oare, puii, nu învață mai mult dintr-un astfel de antrenament?
Nu cunosc niciun specialist în zborurile cu puii, care să facă aşa ceva, prin urmare, nu recomand această metodă.
De asemenea, este o prostie să aştepți un timp, după ce deschizi portbagajul maşinii, pentru a permite porumbeilor să se obişnuiască cu lumina şi să se orienteze. Eu deschid portbagajul, apoi, imediat, eliberez porumbeii.

Pene rupte
Majoritatea crescătorilor cunosc metoda prin care se poate repara o pană îndoită: se ține deasupra aburului pentru câteva secunde.
Smulgerea unei pene trebuie să se facă dintr-o singură mişcare, făcută în direcția corectă. Nu trebuie smulsă ultima pană, dacă faceți asta sunt şanse ca aceasta să nu mai crească niciodată corect.
Această ultimă pană este foarte importantă şi delicată. De aceea nu trebuie niciodată forțat un porumbel în timp ce năpârleşte ultima remigă. Unii crescători chiar țin închişi porumbeii în timpul năpârlirii ultimei remige.

Materialul de cuib
Paiele, tijele de tutun şi pâsla sunt cele mai obişnuite materiale pentru construirea cuibului.
Pâsla este cel mai sigur material pentru a evita spargerea ouălelor, dar se pot folosi şi foile de ziare, la un preț mult mai mic.
Se pun două pagini de ziar, una peste alta, apoi cuibul se pune la mijloc şi se îndoaie cele patru colțuri peste cuib, apăsându-le în jos.
Dacă puiul este sănătos şi produce găinaț uscat, cuibul nici măcar nu se murdăreşte într-un sezon.
Am învățat asta de la Wal Zoontjens, iar el ştia de la tatăl său.

Adeno-Coli
Sunt câteva produse pentru a reface sănătatea porumbeilor după un atac de Adeno-Coli: Trimetropin, Cosumix, Baytril, Parastop, 4 în 1 şi altele.
În trecut exista o oarecare rezistență la Baytril, însă mulți crescători au revenit asupra lui, chiar şi medicii veterinari.
Baytril-ul este, de asemenea, foarte eficient împotriva salmonelozei.
În caz de Adeno-Coli, trebuie să îndepărtați hrana timp de 3 zile. Aşa de mult? Da. Nicio boabă timp de 3 zile.
Apa, oricum nu trebuie să le lipsească niciodată, chiar şi când porumbeii beau foarte multă. Dacă porumbeii nu au apă, mortalitatea va creşte din cauza dezhidratării.
Este bine să adăugăm electroliți în apă, Belgasol (de Weerd) sau Volamin. Aceste produse conțin şi glutamină, un aminoacid necesar unei bune funcționării a sistemului digestiv.
Dacă mulți experți au îndoieli în ceea ce priveşte administrarea vitaminelor, aminoacizii sunt considerați a fi foarte importanți pentru porumbei.
Belgasol-ul sau Volamin-ul asigură şi o recuperare mai rapidă după o etapă pe caniculă, deoarece stimulează refacerea echilibrului fluidelor din corpul păsărilor.

Uscat
O crescătorie umedă este proastă, este foarte cunoscut acest aspect.
Încălzirea crescătoriei poate fi o opțiune, dar şi aceasta se face cu unele riscuri şi niciodată nu ar trebui să încălziți crescătoriile închise.
O umiditate mare este rea, însă, şi o crescătorie prea uscată este, de asemenea, rea.
Membrana mucoasei porumbelului se va usca şi pot apărea probleme.

O crescătorie este ideală atunci când umiditatea, măsurată cu higrometrul, este între 60 şi 65 de unități, valori care pe vreme ploioasă sunt foarte greu de obținut.

Cea de-a treia parte, aici:

Alte articole Ad Schaerlaeckens, aici:

Articole ale altor columbofili celebri, aici: