Mai jos,
traducerea articolului “Good to know
(part 1)” de Ad Schaerlaeckens (sursa: http://www.schaerlaeckens.com)
Bine de
ştiut!
Uneori, oamenii pun întrebări pe
care ar fi bine să nu le pună, având în vedere că sunt lucruri evidente, care ar trebui cunoascute de orice columbofil.
Oamenii nu realizează cât de
simplu e uneori să rezolvi o problemă.
Mai jos găsiți câteva lucruri, care
v-ar putea fi de folos:
Inelele matricole
Cine nu a uitat, vreodată, să
ineleze un pui?
Şi cine, în timp ce a descoperit
un inel pe podeaua crescătoriei, nu s-a rugat la Dumnezeu foarte tare, deoarece
a realizat imediat că acel inel provine de la un pui, care de acum e prea mare
pentru a fi inelat?
Cu puțină dexteritate puteți
introduce inelul pe piciorul unui pui mai mare. Eu am reuşit chiar şi în cazul
unui pui înțărcat.
Nu este posibil să lărgiți
inelul, însă se poate micşora piciorul puiului.
Ce trebuie să faceți? Puneți
nişte apă călduță într-o găleată (2 cm) şi, apoi, dizolvați săpun în ea.
Introduceți piciorul puiului, pe care doriți să-l inelați, în găleată şi, după
10 minute, veți observa că piciorul s-a micşorat, ca şi degetele noastre când
stăm prea mult în baie. Astfel veți avea mai mult spațiu disponibil între inel
şi degetele porumbelului.
Apoi, puneți nişte săpun pe
piciorul păsării şi trageți, cu grijă, inelul, folosind o bucată de material
sau o batistă. Mişcați inelul uşor, puțin câte puțin.
În timp ce porumbelul stă în
apă, aveți grijă ca temperatura apei să nu coboare prea mult.
Trebuie să recunosc, inelarea
puilor de 12-16 zile, nu se termină întotdeauna cu bine. Uneori, după ce
reuşesc să pun inelul, piciorul se umflă prea mult, astfel încât, inelul
strânge piciorul, oprind circulația sângelui. Deseori, asta se poate rezolva,
prin aplicarea unei creme cu Cortizon pe piciorul umflat, de două ori pe zi, cu
cât mai devreme, cu atât mai bine.
Trebuie să aveți grijă la problemele
de dopaj, deoarece Cortizonul este pe lista substanțelor interzise, ce poate fi
depistat la un simplu control.
Reîntors acasă
Uneori, după o perioadă de timp,
se poate întâmpla ca unul din puii pierduți să vi se întoarcă acasă. Doriți ca
acesta să rămână, deşi ştiți că, riscul de a se pierde iarăşi, este destul de
mare, de regulă, la prima ieşire.
Păstrarea unui astfel de
porumbel este o opțiune, deşi nu mulți vor dori să facă asta, dându-i o şansă
unui porumbel care nu a demonstrat nimic.
Există o modalitate de a vă
îmbunătăți şansele, de a nu pierde iarăşi, un astfel de porumbel.
Sunt câțiva factori care
stimulează un astfel de porumbel să se întoarcă în crescătoria unde s-a
pripăşit şi i-a plăcut: eliberarea pe o vreme bună şi eliberarea dimineața
devreme.
Cel mai bine este să țineți
închis porumbelul pentru o perioadă mai mare de timp şi, apoi, să-l eliberați
seara, spre asfințit, pe o vreme ploioasă. Şansele ca acesta să rămână pot
creşte dacă reuşiți să-l împerecheați, însă acest lucru necesită multă răbdare.
Cu ocazia cunoscutei etape catastrofale
de la Pithiviers din 2007, eu, şi nu sunt singurul, am pierdut aproape toți cei
mai buni porumbei ai mei. Trei luni mai târziu, o femelă bună (04-026) s-a
întors acasă. Ea şi sora sa (04-091) au câştigat locurile 1 şi 3, împotriva a
peste 10.000 de păsări.
091 a fost cea mai rapidă
pasăre, în ultima etapă din acel an, şi a fost mama unor super porumbei de-ai belgianului
Jasper van der Wegen, unul dintre aceştia câştigănd locul 4 Național Bourges,
împotriva a nu mai puțin de 31.824 de păsări.
Aşadar, ambele au fost foarte
bune, dar din păcare 091 s-a pierdut pentru totdeauna.
Când, după câteva luni, 026 s-a
întors în crescătorie, arăta aşa de bine, încât era evident că stătuse undeva
aproape de casă.
Puteți crede că am îndrăznit să
o las afară doar după ce a ouat, chiar dacă avea 3 ani şi multă experiență în
concursuri?
În general, porumbeii îşi iubesc
foarte mult propria crescătorie, dar aveți grijă la puii care nu se simt bine
şi la porumbeii maturi care se împerechează în altă crescătorie.
Baia obligatorie
Unii crescători îmbăiază forțat
porumbeii, în special după o etapă dificilă, „pentru a reface suplețea
muşchilor”.
Acest lucru nu are rost.
O baie e foarte bună, dar
porumbeii trebuie să o facă voluntar, pentru a-şi reface penajul. În cazul unei
îmbăieri obligatorii, apa nu ajunge în zonele care trebuie şi nu le udă pielea.
Multă muncă pentru nimic.
Oțetul
Atunci când oțetul de mere a
devenit popular, nu am fost dintre cei care l-au folosit imediat, deoarece, eu
unul sunt destul de sceptic, când vine vorba de suplimente alimentare, şi nu
prea am încredere.
Dar, în cazul oțetului de mere,
am început să am din ce în ce mai multe îndoieli. Administrarea oțetului de
mere o dată pe săptămână nu-şi are rostul, ştiam asta, aşa că am început să-l
testez, administrându-l 3 zile pe săptămână, în afara sezonului. Am mai adăugat
un cățel de usturoi şi ce am descoperit? Din acel moment, porumbeii mei nu au
mai făcut niciodată tricomonoză!
Asta deoarece au primit oțet de
mere sau usturoi?
„Un experiment reuşit nu demonstrează faptul că ai dreptate, dar un
experiment nereuşit îți demonstrează faptul că ai greşit”, spunea Einstein.
De aceea, am propus subiectul „Fără tricomonoză, cu ajutorul oțetului de
mere” câtorva medici veterinari, care sunt şi columbofili serioşi, şi, de
asemenea, câtorva cercetători.
Cu toții au fost de acord cu
oțetul de mere.
De ce oțet de mere, ci nu oțet
simplu, o să vă întrebați? Unii experți sunt de părere că singura diferență
este prețul.
Partea a doua, aici:
Articole ale altor columbofili celebri, aici:
Partea a doua, aici:
Alte articole Ad Schaerlaeckens, aici:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu