"HONESTY is a very expensive gift. Do not expect it from cheap people" - "CORECTITUDINEA este un dar foarte scump. Nu te astepta la asa ceva din partea oamenilor ieftini"

Warren Buffet



joi, 21 mai 2015

"Forma porumbeilor", traducerea articolului "Will he do it, or not?" de Ad Schaerlaeckens

Mai jos, traducerea articolului “Will he do it, or not?” de Ad Schaerlaeckens (sursa: http://www.schaerlaeckens.com)

Va reuşi sau nu?
Oricare ar fi sportul pe care-l practicați, rezultatul este determinat de condiția fizică din ziua concursului şi de un gram de noroc.
Evident, calitatea este cerința de bază, însă, doar calitatea nu este suficientă.
Gândiți-vă la cazurile în care mingea loveşte bara, cazuri ce pot fi decisive într-un meci de fotbal foarte important, sau la mingea de tenis care cade pe linie sau nu.
Sportul columbofil nu diferă cu nimic.
Cunoaştem cu toții exemple de crescători care obțin rezultate extraordinare şi, apoi, brusc nu mai pot obține nici măcar o clasare decentă. Cu aceeaşi porumbei.
Reciproca e, de asemenea, adevărată. Porumbeii unor crescători nu concurează bine şi, apoi, dintr-odată, devin de neoprit, obținând rezultate de top.
Astfel de schimbări nu au de-a face cu calitatea păsărilor, la urma urmei ele sunt aceleaşi, ci cu forma păsărilor (sau lipsa acesteia).
Şi, deoarece, ştim cât de importantă este forma, devenim nervoşi de fiecare dată când intrăm în crescătorie. Acesta este motivul pentru care facem periodic schimbări în crescătorie şi căutăm sfaturile medicilor veterinari.
Un crescător experimentat va observa imediat dacă porumbeii lui sunt în formă sau nu, dar chiar şi pe aceştia îi îndemn să fie precauți.
Am îmbarcat porumbei de la care nu mă aşteptam la mare lucru, iar aceştia au obținut rezultate extraordinar de bune, dar, de asemenea, am îmbarcat şi porumbei pe care i-am crezut a fi în formă, dar care m-au dezamăgit.
Ați pariat mult şi ați avut sosiri proaste?
Ați avut sosiri bune, însă nu ați avut curaj să pariați?
Se poate întâmpla şi celor mai mari campioni.
Asta nu înseamnă că nu există semne care să ne dea indicii în legătură cu forma.
Ideea este că noi nu le vedem sau nu dorim să le vedem.

Puful
Aruncarea pufului este un semn de sănătate, chiar şi un copil ştie asta. Cu toate astea, aceşti mici fulgi au păcălit multă lume.
Când intrați în crescătorie, întotdeauna este o surpriză plăcută să vedeți o cantitate mare de puf pe podea, şi cu nerăbdare anticipați rezultatele din weekend, deoarece...
„Căderea pufului este un indicator al formei, iar o cădere masivă este un indicator al unei super forme.”
Credeți?
Însă realitatea este cu totul alta.
O cantitate mare de puf arată că pasărea se află în perioada de refacere. Forma se poate construi, dar încă nu-i prezentă.

Luni şi marți
Un alt lucru care nu este bun? Forma foarte bună a păsărilor la începutul săptămânii, deseori după un concurs reuşit.
Porumbeii sunt aşa de activi, veseli şi jucăuşi, încât ai impresia că auzi îngerii cântând:
„Ultima etapă a fost bună, următoarea va fi chiar mai bună”
Acum ştiu că astfel de porumbei nu mă pot face fericit, dimpotrivă îmi dau un sentiment de nesiguranță. Puteți rezolva, cât de cât, această situație prin întunecarea crescătoriei.

Găinațul, gâtul şi carnea de pe stern
Puteți spune foarte multe lucruri despre porumbei observând găinațul acestora, în special dimineața. Ştim cu toții cum ar trebui să arate acesta.
Concentrat, uscat, fără să fie lipicios (de racletă) şi cu foarte mult alb. Astfel de excremente indică că porumbeii nu beau prea multă apă, ceea ce înseamnă că organismul funcționează bine.
Dar asta nu este scrisă în scripturi.
Atunci când toate păsările au găinațul prost, probabil ceva nu merge bine, însă există şi cazuri de porumbei al căror găinaț apos indică forma bună.
Un exemplu, din anii trecuți, este porumbelul „Schijtert” („Shitter”) al lui van Dulmen din Tilburg, Olanda. Acesta a fost un porumbel bun, ale cărui excremente, când erau apoase, era un semn că se află în formă de vârf. Motivul s-a considerat a fi stresul, dar unul benefic.
Este posibil. Gândiți-vă că unii crescători merg de mai multe ori la baie, în timp ce-şi aşteaptă porumbeii să se întoarcă acasă.
Ideea este să nu angajați în concurs porumbei ale căror inele sunt murdare de găinaț.
Inelele şi picioarele trebuie să fie curate. Întotdeauna mă uit atent la partea inferioară a degetelor porumbeilor. Dacă fulgii se lipesc de picioare, ceva nu este în regulă.
Un crescător experimentat nu are nevoie să se uite în gâtul porumbeilor pentru a şti dacă aceştia sunt sau nu în formă. Când cineva încearcă din greu să deschidă ciocul unui porumbel de-al meu, nu-i spun nimic, dar nu va mai avea voie să ia o altă pasăre în mâină.
Deschid uneori ciocul păsărilor, atunci când nu sunt sigur. Gât prea roşu? Urme de tricomonoză? În orice caz astfel de păsări nu trebuie introduse în concurs, ci tratate corespunzător.
Un piept de culoare rozalie, fără mătreață este un semn bun, cu toții ştim acest lucru.
Însă nu trebuie să suflați ca nebunii pentru a putea descoperi asta, atunci când pieptul este în regulă, fulgii din jurul sternului se vor depărta automat, în momentul în care luați porumbelul în mână. Însă nici în acest caz nu puteți fi 100% siguri. Un piept frumos colorat indică forma, dar şi opusul este valabil. Sunt multe exemple de porumbei care nu au avut niciodată un piept frumos, dar care au concurat foarte bine.

Zborul
Întotdeauna este un semn bun atunci când porumbeii se antrenează fără a fi forțați. Dar, încă o dată, asta nu vă spune nimic.
Porumbeii unui crescător se antrenează o oră întreagă, alți porumbei, ai altui crescător, doar 15 minute, însă ambii obțin rezultate bune.
Durata antrenamentului e mai puțin importantă decât felul în care fac asta.
În momentul eliberării, porumbeii în formă zboară aşa de repede de parcă s-ar răni reciproc pe trapă şi nu ar trebui să-i mai vedeți când vă întoarceți capul după ei.
Aceştia nu se vor întoarce, ci vor zbura direct spre linia orizontului.
Iar dacă se întorc în viteză, astfel încât, să le puteți auzi fâlfâitul aripilor ca şi cum ar fi un ventilator deasupra crescătoriei, venind din toate direcțiile, încât să te întrebi „sunt toți aceşti porumbei ai mei, oare?”, dacă imediat după intrarea în crescătorie încep lupta, şi dacă cel mai mic lucru îi sperie, atunci puteți fi siguri că totul este în regulă.
Cu ani în urmă, am cunoscut pe cineva care îşi elibera văduvii la ora 4. Când l-am întrebat „de ce aşa devreme?”, acesta mi-a spus:
„După ce-i eliberez,  am timp să-mi iau bicicleta şi să privesc modul în care se antrenează porumbeii celorlalți crescători”.
Lui îi plăcea să parieze împotriva crescătorilor ai căror văduvi se antrenau fără mare entuziasm.
Nu vă încredeți în porumbeii care zboară, doar din obligație, în jurul crescătoriei. Iar dacă la aterizare țin ciocurile deschise şi întârzie să intre în volieră, atunci ştiți cu siguranță că aveți o problemă.
Văduvii pot zbura o perioadă mai mare de timp sau se pot întoarce destul de repede, însă aceştia nu trebuie să rămână niciodată în afara crescătoriei, mai mult de o jumătate de minut.
De asemenea, nu ar trebui să facă mizerie în grădină, smulgând plantele, ciugulind nisipul sau să se arunce înfometați la vasul cu vitamineral sau grit, de parcă le-ar lipsi ceva esențial.
Totul este în regulă când:
Porumbeii arată elegant, par mai mici, au penajul mătăsos şi nările albe, gâturi subțiri şi strălucitoare, au ochi uscați şi sunt nervoşi şi activi.
Nu este nevoie să deschideți ciocul unor astfel de porumbei.

Cu toții avem porumbei capabili să claseze. Dar a avea porumbeii în formă este cu totul altă poveste.



Alte articole Ad Schaerlaeckens, aici:

Articole ale altor columbofili celebri, aici:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu