"Cine-i de vina?", traducerea articolului "To blame or not to blame" de Ad Schaerlaeckens

Mai jos, traducerea articolului “To blame or not to blame” de Ad Schaerlaeckens (sursa: http://www.schaerlaeckens.com)

Ierarhii

Decembrie 2014. Peste tot se sărbătoresc campionii. Nici iarna asta lucrurile nu s-au schimbat prea mult. Aceeaşi oameni au urcat pe podium. Cât de plictisitor! Dar totuşi au fost şi ceva surprize.

Una dintre aceste surprize au fost rezultatele lui Dirk van Dyck în etapele de viteză din toamnă. Aceste concursuri nu au beneficiat de multă publicitate, dar asta este soarta etapelor de viteză. Foarte rar, columbofilii care zboară pe distanțe scurte, sunt apreciați la adevărata lor valoare.

Nu a spus, oare, Gaston van Wouver, că porumbeii lui au zburat mai bine în trecut decât azi? Însă el participă azi doar la etape de viteză, etape care sunt aproape ignorate de către presa columbofilă.

Pentru a-ți face un nume în afara țării sunt necesare două condiții:

1.Să concurezi la fond şi maraton;

2.Să angajezi multe păsări.

De exemplu, etapa națională din Belgia. Aceasta a fost câştigată de Vercammen cu al 66-lea porumbel din lista de start. S-a bucurat de atenția presei, nimic rău în asta, însă pentru mine Patrick Boeckx a fost adevăratul câştigător al acestui concurs. Acesta a obținut locul 20 național, nu în zona lui, ci pe toată Belgia, şi… a introdus doar o singură pasăre în acest concurs. Unde puteți citi despre acest lucru? Nicăieri, evident!

Orice sport

Din nefericire, tragedia oricărui sport este faptul că majoritatea participanților sunt pierzători, iar sportul columbofil nu este nici el diferit.

Problema multora este aceea de a găsi scuze pentru eşecul lor, când de fapt totul este aşa de simplu. Sunt doar două lucruri care contează, atunci când crescătorii nu reuşesc să obțină rezultate bune:

1.Porumbeii nu sunt de calitate;

2.Porumbeii nu sunt în formă.

De obicei avem de-a face cu o combinație dintre cele două.

Dacă avem o etapă proastă atunci poate fi vorba de ghinion, însă dacă avem rezultate slabe întreg sezonul, ceva este greşit. Iar acel crescător care nu-şi face o analiză obiectivă este condamnat să joace un rol secundar tot restul vieții.

Păcălindu-te singur

Sunt crescători, care după o etapă grea, încearcă să se refere la eşecul celorlalți, spunând:

“Nici lor nu le-au venit bine porumbeii. Iar aceştia, de obicei, zboară bine. Deci porumbeii mei nu sunt de vină. Trebuie ca vântul să fi fost de vină sau poate altceva.”

Din spusele acestor oamenii ajungi la concluzia că doar porumbeii slabi sunt cei care câştigă concursurile.

Cum poți ieşi din aceasta? Există o singură cale, aşa cum am mai spus, analiza obiectivă a propriilor porumbei. Nu trebuie să fugi de adevăr.

Trebuie să accepți că porumbeii tăi nu sunt de calitate şi/ sau au o condiție slabă.

Cum poți îmbunătăți calitatea? Nu prin noi achiziționări, ci prin “curățarea” crescătoriei. Trebuie să scapi de porumbeii care nu reuşesc să aibe rezultate şi care se chinuie să-şi păstreze sănătatea. Elimină şi porumbeii din matcă care nu au dat nimic bun, indiferent de originea lor.

Probleme respiratorii

Lipsa formei este pusă, deseori, pe seama problemelor respiratorii. “Thick heads” se spune în Belgia. Pentru campioni acest lucru nu este o mare problemă, în schimb, pentru ceilalți este un adevărat coşmar.

Acum ceva vreme, un membru din club se plângea de rezulatele mele, spunând că sunt foarte norocos.

“Familia ta de porumbei nu se confruntă niciodată cu probleme respiratorii, gât roşu sau alte simptome”.

Suna aproape ca un reproş.

 Întredevăr, nu am astfel de probleme, dar asta nu datorită “familiei” mele de porumbei, aşa cum s-a exprimat omul. Eu nu am  o “familie” de porumbei. Porumbeii mei sunt foarte încrucişați.

Am porumbei cu talie mare, dar majoritatea sunt cu talie mică, am porumbei lungi şi scurți, în pedigree sunt nume faimoase, dar şi multe nume necunoscute, olandezi sau belgieni, de multe ori cumpărați, uneori primiți cadou. Aşa că, în mod cert nu este vorba de o “familie” de păsări, să nu mai vorbesc de linie.

Mai mult decât atât, ceee ce noi numim problemă respiratorie, nu este o boală, cum mulți ar crede, ci un simptom. Un simptom al lipsei condiției unor porumbei de o calitate precară.

Asta i-am spus acelui om. Se pare că nu a înțeles nimic.

Un porumbel trebuie să aibe o vitalitate bună şi să fie tot timpul în alertă. O foarte importantă calitate a porumbelului de concurs modern.

Puternic şi slab

“Cum reuşesc porumbeii noştri să aibe probleme respiratorii?”, dorea să ştie tipul.

Iarăşi, foarte simplu. Prin luptă, iar asta se întâmplă mai ales porumbeilor care nu sunt în formă. Ştim cu toții cât de cruzi pot fi uneori porumbeii. Instinctual, aceştia simt când rivalul lor este slăbit.

Un porumbel întârziat, ajuns acasă epuizat, după câteva zile, de la o etapă catastrofală? Ceilalți îl vor tortura sau chiar mai rău.

Un pui căzut din cuib? Nu este neobişnuit faptul că poate fi omorât de către ceilalți masculi.

Masina de transport

Atât în interiorul crescătoriei, cât şi în maşina de transport, există o ierarhie, în sensul literal al cuvântului.

Porumbeii slabi, cu o sănătate precară, sunt victime, fiind efectiv tocați de cei aflați în formă bună. Rezultatul? Probleme respiratorii.

Unii dau vina pe vremea rece de primăvară. Greşit. Porumbeii pot face față, atât la temperaturi ridicate, cât şi scăzute. Nu am auzit crescători care să se plângă de probleme respiratorii în timpul iernii, din cauză că porumbeii zboară ore întregi pe vreme rece.

 Unii spun că problemele respiratorii sunt cauzate de uscăciune. Am îndoieli, deoarece, porumbeii caută cele mai uscate locuri.

Aşa cum am spus, problemele respiratorii sunt rezultatul unei forme slabe. Dar care este motivul unei forme slabe?, am putea întreba. Asta este întrebarea cheie, întradevăr.

Majoritatea porumbeilor slăbiți sunt porumbeii mai vulnerabili la herpes, clamidia, ornitoză şi/sau alte infecții. Porumbeii cu o rezistentă naturală slabă. Cel mai bun lucru pe care-l putem face este să scăpăm de astfel de porumbei, altfel povestea nu se va termina niciodată. Şi este o poveste tristă, vă asigur.

Oamenii cunosc vorbele mele:

“Singurul adevărat secret al campionilor este selecția”.

În Portugalia, discutând cu un doctor numai şi numai despre porumbei. Sănătatea şi forma sunt chiar mai importante decât calitatea.

Sfaturi

Ceea ce ar trebui să facem este să ne concentrăm pe prevenție mai mult decât pe tratamente.

Prafurile pentru ornitoză, deseori, fac ceva, dar… numai pentru maxim două etape. După asta, problema revine, de cele mai multe ori, chiar mai gravă decât înainte de tratament.

Dezinfecția după concurs? Nu are rost dacă porumbeii sunt sănătoşi. Dacă aceştia suferă de o boală, este o prostie să credem că o zi de tratament va însănătoşi păsările.

De aceea:

-Eliminați sistematic porumbeii slabi, sau pe cei care nu-şi pot controla greutatea.

-Aveți încredere doar în porumbeii cu sănăntate naturală şi în porumbeii de calitate, bineînțeles.

În ceea ce mă priveşte pe mine, sănătatea este mult mai importantă decât calitatea. Nu are sens să cumperi porumbei de calitate, atâta timp cât aceştia vor fi puşi între porumbei nesănătoşi. Nu vor reuşi să-şi demonstreze adevărata valoare.

Deci, aruncați toate borcanele, pastilele, prafurile şi poțiunile pe care le considerați că ar putea să vă transforme porumbeii voştri slabi în nişte învingători.

Încercați, mai bine, să vă îmbunătăți-ți crescătoria, în loc să dați banii pe medicamente.

Condiția/ forma naturală este ceea ce contează. Sănătatea artificială va fi, întotdeauna, ceva de moment.

Când vezi crescători care cheltuie o avere pe porumbei şi nu pot obține nimic, mă gândesc dacă nu ar fi mai bine, mai întâi să învețe să-şi mențină porumbeii sănătoşi, înainte de a cheltui  sau, mai bine zis, a pierde banii pe porumbei.

Alte articole Ad Schaerlaeckens, aici:

http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/2015/01/articole-ad-schaerlaeckens.html

Articole ale altor columbofili celebri, aici:

http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/p/articole-columbofili-celebr.html