"HONESTY is a very expensive gift. Do not expect it from cheap people" - "CORECTITUDINEA este un dar foarte scump. Nu te astepta la asa ceva din partea oamenilor ieftini"

Warren Buffet



miercuri, 15 octombrie 2014

"Multe prostii", traducerea articolului "A lot of B S" de Ad Schaerlaeckens

Mai jos, traducerea articolului “A lot of B S” de Ad Schaerlaeckens (sursa: http://www.schaerlaeckens.com).
Un articol excelent care merita citit de mai multe ori. Bravo!

Doi oameni mi-au spus că arăt, încă, destul de tânăr. Dar asta nu m-a făcut fericit. Pentru că astfel de lucruri se spun oamenilor doar atunci când îmbătrânesc.
Partea bună este că am căpătat multă experiență în toți aceşti ani. De exemplu, am încetat să cred în lucruri pe care alții le consideră, într-un mod eronat, foarte importante.
Hrănirea, de exemplu. Chiar este aceasta o artă, cum spun unii? Hmmm!

Hrănirea
Să vorbim despre aşa numitul amestec de năpârlire. Acest termen nu se bazează pe nimic. Amestecuri de hrană pentru o mai bună năpârlire pur şi simplu nu există.
Comparați amestecurile de năpârlire făcute de diverse firme şi veți înțelege. Ele sunt total diferite. Acele firme vând amestecuri de năpârlire, deoarece acestea sunt cerute de către crescători.
Însă, păsările sănătoase năpârlesc în mod automat, este în natura lor să o facă. Dacă vreți întradevăr să forțați unele lucruri, în ceea ce priveşte năpârlirea, atunci puteți să o faceți cu ajutorul întunericului.
Amestecurile speciale pentru năpârlire sunt doar pierdere de timp şi nimic mai mult.

Mai mult decât atât, nu cred în metoda de a încărca corpul porumbelului cu extra energie înainte cu câteva zile de îmbarcare. Vorbesc de porumb, alune sau uleiuri. Oamenii de ştiință ar râde de asta.
“Orzul păstrează porumbeii calmi”, citeam odată. Şi Papa va câştiga maratonul”, m-am gândit eu.
Am început să iau în serios hrana şi hrănirea în 1997. Porumbița mea “144” era mereu ultima care intra în crescătorie după antrenament. Perechea sa mânca deja tot porumbul atunci când ea intra,  în sfârşit.
Oare nu este porumbul absolut necesar în hrană, aşa cum spun mulți?
Totuşi, “144”, care nu mâncase porumb de săptămâni întregi, a reuşit să câştige 3 locuri întâi într-o lună.
Aşa că dragi colegi columbofili, nu luați în serios tot ce se spune. Unii oameni merită admirația noastră pentru că scriu articole interesante. Alții merită toată admirația noastră pentru că NU spun nimic.

La fel
Nu trebuie luați în serios oamenii care ne spun cu exactitate (până la procente de 0.1%) câte proteine, grăsimi şi aşa mai departe, trebuie să conțină un amestec de hrană. Aceştia sunt clovni.
Eu folosesc acelaşi amestec pentru tot timpul anului. Aşadar, toți acei oameni, care mă întreabă de ce niciodată nu scriu despre hrană, au acum un răspuns: nu cunosc multe despre asta şi, mai mult decât atât, nu mă interesează acest aspect. Iar această lipsă de cunoştințe nu m-a împiedicat nicicum, până acum.
În anii ’80 şi ’90 era un lucru normal ca păsările mele să câştige Campionatul Provincial, atât puii cât şi maturii. Vorbeam cu mii de crescători în acele zile.
În 2012 am bătut recordul având 15 locuri întâi, în 2013 am obținut locul întâi maturi în Campionatul din Fed, care include cluburi columbofile mari şi puternice, iar păsările mele au câştigat locul întâi în Campionatul din Antwerp, Belgia.
Ce vreau să spun este faptul că, atunci când rezultatele au fost aşa de bune pentru atât de mulți ani, nu tot ce spun aici sunt prostii.

Andre
Andre a scris, mai demult, o serie de articole despre mine pe prima pagină a revistei columbofile Duifke Lacht de la Natural. Potrivit spuselor lui, eram cel mai bun zburător cu puii din Olanda şi cred că avea dreptate. Cel puțin în acele zile.
  Metoda mea de zbor era să concurez cu puii separați pe sexe. Era, deoarece astăzi nu mai pot aplica această metodă. Crescătorii de renume, precum G v d Wouwer, Leo Heremans şi promițătorul John van Wanrooy sunt de părere că acest sistem este cel mai bun. Metoda de a zbura puii la natural (pe cuib) este depăşită.

Mai puțin singur
Andre (vreau să spun Andre Roodhooft, bineînțeles) este un tip pragmatic. Şi el la fel spune că nu ştie nimic despre hrănire. Şi la fel ca şi mine, el oferă propriilor păsări acelaşi amestec tot timpul anului. La fel cum făcea şi Klak. Şi Scheele, Jos Joosen, Gommaar Verbruggen şi mulți alții.
Şi cine concurează mai bine în zboruri de 500 – 650 km decât Andre?
Iar la distanțe mari, Jos Joosen este un superman. Când păsările sale sosesc acasă de la 1000 km ele primesc aceeaşi hrană ca şi înainte de îmbarcare.
În ceea ce privesc suplimentele, eu şi Andre avem, de asemenea, aceeaşi idee: porumbeii pot zbura fără ele.
Toate acele reclame din revistele columbofile şi, în zilele noastre, de pe Internet, despre “lucrurile de care păsările au absolută nevoie pentru a câştiga” sunt făcute doar pentru a umple unora buzunarele.
Dacă urmați toate sfaturile de acolo, veți descoperi curând că nu vă ajunge o săptămână pentru a administra porumbeilor, în mâncare sau în apă, toate suplimentele pe care ei le consideră ca fiind obligatorii.
Astăzi, aceşti aşa numiți oameni de afaceri vin cu ceva nou. Au apărut medicamente pentru reducerea stresului sau pentru o mai bună orientare. În acest fel vă puteți reduce pierderile. Mi-au picat ochelarii de pe nas când am citit asta. Doar oamenii demenți, analfabeții sau proştii, cu tot respectul, pot pica în această plasă.
De ce nu sunt aceştia avertizați este faptul că sunt jefuiți de ultimii bani. Este destul de frustrant să vezi că, în timp ce inteligența umană se pare că are propriile ei limite, prostia nu are niciuna.
Unii crescători, care sunt oameni simpli în viața de zi cu zi, se transformă în profesori după o etapă bună. Ei vă sfătuiesc ce să faceți şi ce să nu faceți. Nu vă lăsați amăgiți! În viață cele mai multe minciuni le auziți după o zi de pescuit, înaintea alegerilor şi după o etapă columbofilă.

De neuitat
Cine nu are amintiri pe care nu le va uita niciodată?
Pentru mine, una dintre ele este concursul Național de la Chartres, din 1991. Cu o săptămână înainte păsările mele au concurat extrem de bine de la Orleans. Acesta era motivul pentru care mulți oameni stăteau în curtea mea în acea zi, aşteptând să sosească porumbeii.
Nouă sosiri aproape în acelaşi timp, locurile Semi Naționale 2, 3, 4, 6 şi aşa mai departe.
Primele 3 păsări au fost şi primele 3 de la echipă. Când i-am spus acest lucru lui Jos, prezent şi el, ceilalți colegi şi-au aruncat priviri suspicioase.
Câteva momente mai târziu:
John făcea pipi după un tufiş, făcând tot posibilul pentru a pretinde că nu a ascultat ce i-am spus lui Jos.
-          Ce crezi? l-am întrebat pe Peter.
Nu mi-a răspuns, concentrat pe ceva fascinat ce părea că se găsea pe fundul paharului de bere.
Harry şi-a scuturat o scamă invizibilă de pe haină şi l-am auzit pe Tom  şoptind ceva despre o licoare magică.
-          Ce ai spus? l-am întrebat.
A dat nervos din cap şi s-a uitat vinovat în pământ.

Realist
Unii crescători cred că pot gândi, dar asta e tot ceea ce ei cred. Acele păsări nu au fost drogate. Câțiva ani mai târziu am avut o etapă grea cu maturii. Aceleaşi păsări care au făcut ravagii în etapa de la Chartres.
De exemplu, belgianul Charel Boeckx este un om simplu, care nu ştie nimic despre minerale, proteine, acizi, nu mai vorbesc de medicamente. Nici măcar nu le cunoaşte numele. Cu toate astea, el a fost un crescător exceptional timp de multe decenii. Şi rar am putut vedea păsări aşa de sănătoase ca ale lui. Cunosc mulți crescători ca el.
Aceşti oameni au un mesaj, dar lasă pe alții să vorbească şi să scrie.

Dacă vă simțiți bine oferindu-le porumbeilor voştri toate felurile de suplimente, pastile şi soluții, vă sfătuiesc să mergeți înainte.
Faptul că vă simțiți bine e tot ce contează în viață.
Dar, credeți-mă, vă pierdeți vremea şi banii. Ce contează în acest sport sunt păsările de calitate.
Şi nu există nimic pe Pământ care să transforme păsările mediocre în păsări de calitate.

marți, 14 octombrie 2014

De ce?, traducerea articolului "Why?"de Ad Schaerlaeckens

Mai jos, traducerea articolului “Why?” de Ad Schaerlaeckens (sursa: http://www.schaerlaeckens.com)

De ce?
De ceva vreme, japonezii erau cei care cumpărau porumbeii noştri. Ei preferau porumbeii olandezi în detrimentul celor belgieni şi, în special, acei porumbei care s-au dovedit buni la concursurile lungi (etape de două zile).
Acest lucru nu este nici pe departe ciudat, atâta timp cât porumbeii olandezi sunt mai buni la concursurile de maraton, iar în Japonia aceste concursuri sunt foarte populare.
Se doreau în special păsările mature care câştigaseră un loc fruntaş în etapele de la Sint Vincent sau Barcelona. Dar sportul columbofil a decăzut foarte mult în Japonia, iar ei nu au mai cumpărat aşa de multe păsări.
Locul lor a fost luat de către taiwanezi. Vorbesc de perioada de acum 25 de ani. Spre deosebire de japonezi, crescătorii din Taiwan concurează doar cu puii. O altă diferență: japonezii concurau pentru câştigarea unui trofeu sau a unui campionat. Taiwanezii nu sunt interesați în aşa ceva. Ei sunt interesați de un singur lucru: banii. Din acest motiv, grămezi imense de bani sunt puse la bătaie acolo.
Astăzi, sunt foarte populare concursurile pe mare. Se pare că taiwanezilor nu prea le pasă de mulțimea porumbeilor care se pierd în acest tip de concurs. Ei nu concurează cu păsări mature, iar porumbeii întârziați vor fi oricum eliminați.

Diferit
Astăzi, columbofilia, atât în Olanda cât şi în Belgia, este afectată de cantitatea uimitoare de pierderi în rândul puilor.
De exemplu, în data de 22 Iulie 2014, în provincia Oost Brabant s-a organizat o etapă de antrenament pentru pui. Distanța medie de concurs a fost de doar 110 km. Cer senin şi uşor vânt din față. Nu mai puțin de 50% dintre pui s-au pierdut la acest antrenament.
Dar lucrul cel mai grav este altul: crescătorii nu au fost deloc surprinşi, atâta timp cât ani de-a rândul, aceştia au pierdut jumătate din pui, chiar şi pe vreme bună.

De ce?
Nimeni nu poate înțelege de ce se pierd aşa de multe păsări în zilele noastre şi de ce acest lucru nu se întâmpla în anii trecuți.
Toți mai mulți oameni se sperie de aceste pierderi masive, prea multe etape sunt anulate.
De exemplu, când temperaturile sunt peste 30 grade Celsius sunt interzise concursurile cu puii. În diminețile în care apar aşa numitele inversiuni, lansările sunt întârziate cu câteva ore.
Ce diferență față de Taiwan! Acolo crescătorilor li se spune din ziua îmbarcării când vor fi lansate păsările a doua zi, indiferent de prognoza meteo. Lansările se fac pe orice fel de vreme.
Aşa cum am menționat mai înainte, este de înțeles de ce majoritatea etapelor sunt catastrofale.
Sunt genul de etape în care doar câțiva porumbei ajung acasă, câştigând o avere. În cazul în care sute de păsări ajung acasă în finală, banii sunt împărțiți în sute de părți.
Taiwanezii, ca şi ceilalți, preferă (preferau) porumbeii olandezi sau belgieni, dar şi aceştia şi-au pierdut poziția de cei mai buni cumpărători. Chinezii au preluat controlul.

  

Un aşa numit concurs Național având 11 câştigători nu este deloc o excepție.


Uimitor
Se pare că aceştia nu au limite în ceea ce privesc banii cheltuiți pe porumbei. Oamenii de aici sunt uimiți.
De exemplu, porumbelul “Bolt” al lui Leo heremans. Vândut cu 400.000 EURO, echivalentul a 500.000 dolari. Pentru o singură pasăre. A fost această pasăre chiar aşa de miraculoasă? Hmm! Niciodată nu a câştigat primul loc, nici măcar pe club.
Chinezii vor ce e mai bun, dar cu toții ştim că, în realitate, ei nu cumpără ce e mai bun. Ei au creierele spălate la fel de mult ca şi ceilalți străini. Cumpără porumbeii cu renume şi pe cei cu pedigree.
Pentru aceştia primul loc este primul loc. Nu şi pentru mine şi alții ca mine. Pe mine mă interesează să ştiu unde a fost câştigat, împotriva căror competitori şi în ce condiții.
Ei nu realizează că într-o anumită zonă competiția este mult mai puternică decât în altă parte.
Ei vor porumbei dintr-o linie “pur㔺i nu realizează că cei mai buni zburători sunt obținuți din încrucişări.
Ei nu realizează faptul că unii crescători concurează cu 100 de păsări sau chiar mai multe, în timp ce alții doar cu o mână de porumbei.
Sunt impresionați de un crescător care are 7 porumbei în primii 100 la o etapă națională. În schimb, nu sunt impresionați de crescătorul care are doar 2 păsări în primele 100.
Dar dacă primul crescător a angajat 75 de păsări sau mai multe, atunci rezultatul lui nu este chiar aşa de spectaculos. Senzațional este rezultatul celui de-al doilea crescător care a angajat doar 2 porumbei şi ambii au clasat.
Însă, nu am auzit niciodată pe un chinez întrebând câte păsări a angajat crescătorul care a obținut un rezultat bun. Sau mai bine zis, un aşa numit rezultat bun.

Schimbare
Ceva s-a schimbat în anul 2014. Chinezii nu mai cumpără atât de mulți porumbei şi nici nu mai plătesc aşa de mulți bani, cum obişnuiau să facă înainte. M-am întrebat dacă aceştia nu au devenit mai deştepți, aşa că am întrebat câțiva chinezi de ce conaționalii lor nu mai sunt aşa de buni cumpărători, aşa cum obişnuiau să fie.
De ce aceştia cumpără păsări puține şi ieftine?
  
Explicația
Iată mai jos răspunsul acestora:
- Gradul de nesiguranță al transportului este mult mai mare. În trecut nimic nu era mai simplu decât să trimiți porumbei către China. Dacă vroiai acest lucru, doar contacta-i compania de transport şi în 3 zile clientul chinez se afla în posesia porumbeilor.
Prețul facturii era de doar 30 EURO pe pasăre sau chiar mai puțin. Mai multe sau mai puține păsări în coş decât era menționat pe factură? Nicio problemă. Nimeni nu deschidea vreodată coletul să verifice.
Dar, datorită actelor ilegale de ambele părți – europeană şi chineză – autoritățile au devenit mult mai stricte.
Păsările trebuie să stea în carantină, atât în Europa cât şi în China, multe documente trebuie completate şi doar o mică greşeală poate fi de ajuns pentru a bloca transportul.
-Teste şi reguli foarte stricte în ceea ce priveşte sănătatea. Cumpărătorii au devenit mult mai precauți, dacă nu speriați.
Autoritățile chineze nu mai cred în acele valori ridicol de mici din facturi. Ei vor să ştie exact care este valoarea unui porumbel pentru a taxa cumpărătorul cu 23.5%. Aceasta reprezintă o sumă destul de mare pentru o pasăre de 80.000 EURO.
-Mai mult decât atât, crescătorii chinezi au descoperit că europenii le vând prea mult gunoi. În parte şi din vina lor. Au o părere prea bună pentru bucata de hârtie numită pedigree. În 2014 doar un prost vrea să cumpere “Jansseni puri” sau “Huyskens van Riel” sau descendenți din câştigătorul etapei Naționale de la Sint Vincent din 1978.
Să vă spun ce mi-a spus un chinez plin de bani:
-          Nu am încetat să achiziționez porumbei, dar de acum încolo nu voi mai cumpăra nepoți din păsările bune, ci însuşi păsările bune.

Exagerat
Mai este ceva. Ca şi japonezii în trecut, şi chinezii vor câştigători de etape naționale. Dar astăzi sunt prea multe etape de acest gen, multe dintre ele cu număr mic de porumbei.

Trei etape naționale în acelaşi weekend (în Belgia), cu număr mic de porumbei în fiecare concurs este rezultatul unui management defectuos. Mai mult decât atât, azi Belgia este împărțită în secțiuni.
Deci, doar pentru o singură etapă sunt câțiva aşa numiți câştigători naționali.
În trecut, esticii se luptau pentru un câştigător national, astăzi belgianul câştigător de etapă națională se miră de ce nu-l contactează nimeni pentru a cumpăra porumbelul câştigător.
Este de înțeles: cu cât sunt mai mulți câştgători naționali, cu atât prețurile scad.

Concluzii
În ultimul deceniu mulți crescători din Olanda şi Belgia au câştigat bani mulți din vânzarea porumbeilor. Îmi e teamă că acele zile nu se vor întoarce.
Dar oare nu este în mare parte vina lor?

În trecut porumbeii care nu erau buni erau eliminați. Astăzi sunt puşi în voliere mari în aşteptarea cumpărătorilor străini. Mă întreb uneori dacă ar fi existat crescători care să concureze 75 de porumbei sau mai mult dacă nu exsitau cumpărătorii chinezi.

Timpul, partea a doua, traducerea articolului "About Time 2" de Ad Schaerlaeckens

Mai jos, traducerea articolului “About Time 2” de Ad Schaerlaeckens (sursa: http://www.schaerlaeckens.com)

În majoritatea cazurilor, răspunzător pentru prostul obicei al porumbeilor de a nu intra repede în crescătorie este însuşi crescătorul. Porumbeii nu sunt prinşi calm, ci în grabă.
Un crescător bun face lucrurile într-un mod diferit. Este mereu sigur pe el şi poate să prindă o pasăre cu o singură mână.
Dacă încerci să prinzi un porumbel între picioare sau şi mai rău, în timp ce zboară, nu te poți aştepta ca acesta să intre repede în crescătorie după zbor.
Mai mult decât atât: Cum te poți aştepta ca o astfel de pasăre să-şi iubească teritoriul? Iar acest lucru este obligatoriu în obținerea formei.
Mulți crescători nu se comportă normal în timp ce aşteaptă sosirea porumbeilor de la concurs. Nervoşi, aceştia se plimbă de colo colo. Îşi roagă porumbeii, cu voce întreruptă, să coboare şi să intre în crescătorie. Aceşti crescători nu se comportă ca de obicei, chiar şi fluieratul sună diferit. Iar când în final, porumbeii îndrăznesc să coboare, aceştia aruncă cu grăunțe sau şi mai rău cu pietricele, pentru a-i grăbi să intre pe trapă.
Bieții porumbei şi bieții crescători. Acest mod de lucru nu este de dorit.
După o etapă de concurs, trebuie întotdeauna să ne aşteptăm cu calm porumbeii. Chiar şi atunci când în joc este câştigarea primului loc.

Hrănirea
Pentru a forma un bun zburător avem nevoie de disciplină. Iar disciplina se obține prin intermediul hrănirii. Nu înseamnă că trebuie să îmbarcăm porumbeii flămânzi. De multe ori am auzit crescători care se plângeau de faptul că porumbei lor nu intră repede, chiar şi atunci când nu-i hrăneşte în ziua îmbarcării.
Puii trebuie învățați de mici să aibe încredere în stăpân. Astfel de păsări vor intra mult mai repede decât aceia care se tem de crescător şi, chiar mai mult, de mâinile sale.
Văduvii mei au devenit mult mai blânzi după ce am început să-i hrănesc individual. Făcând asta, aceştia au început să aibe încredere în mine şi în mâinile mele. Au devenit conştienți de faptul că mâinile mele nu sunt doar cele care-i prind, ci în primul rând sunt cele care îi hrănesc.
Hrănindu-I separate, porumbeii vor realiza curând cum merg lucrurile. Atunci când intri în crescătorie şi-ți întinzi mâinile, păsările vor zbura în boxa de deasupra mâinilor tale, în aşteptarea hranei. Astfel vei deveni o prezență plăcută în crescătorie.
Nu trebuie să te îngrijoreze faptul că unii masculi ar putea intra în altă boxă. Dimpotrivă, acest lucru s-ar putea să aibe un efect pozitiv, putând duce la motivarea lor şi intrarea în formă.

Mai repede
Majoritatea etapelor de viteză nu sunt câştigate de porumbeii care zboară cel mai bine, ci de cei care intră în crescătorie cel mai repede. Atunci când păsările sunt îmbarcate seara şi sunt eliberate dimineața este normal ca la întoarcere să facă câteva ture înainte de a coborî pe trapă.
Nu voi uita vizita la Christiaens, poreclit Vrăjitorul. Am mers la el într-o vinery, în timpul zilei. Nu m-am dus seara deoarece trebuia să-şi îmbarce porumbeii. Cel puțin aşa credeam.
Oricum, spre surprinderea mea, porumbeii se aflau deja în lăzi.
-          Deja ai prins porumbeii, Gust?
-          Întotdeuana las porumbeii câteva ore în lăzi,  înainte de a pleca la club, mi-a spus el. Altfel nu vor fi nerăbdători să intre în crescătorie a doua zi. În schimb, dacă aceştia stau mai mult timp în lăzi, ei vor fi mult mai motivați să se întoarcă acasă cât mai repede.
Mai mult decât atât, această metodă este ideală pentru verificarea condiției porumbeilor. Când stau în lada de transport pentru câteva ore, deseori vei fi suprins de forma lor. Bineînțeles, şi reversul medaliei este valabil.

Crescătoria
Crescătoriile mari nu ne ajută să avem porumbei blânzi şi disciplinați. De aceea, am fost foarte surprins când l-am vizitat prima oară pe Gaston v d Wouwer. Compartimentul puilor este mare, dar totuşi puii lui sunt foarte blânzi. Acest lucru demonstrează cât de bun crescător este Gaston când vine vorba de prinderea porumbeilor. În majoritatea cazurilor, proumbeii din compartimentele mari nu sunt blânzi.
Într-un compartiment mare este foarte dificil să prinzi o pasăre. Prin urmare, acestea devin sperioase. Un alt dezavantaj al compartimentelor mari este acela că porumbeii stau pe podea, lucru care mie nu îmi place deloc.
Este foarte simplu să rectificăm acest lucru, construind balustrade pentru micşorarea compartimentelor. Porumbeii vor devein mai blânzi, nu vor mai sta pe podea, şi, deoarece, vor sta mai aproape unul de altul, vor devein mai ataşați de teritoriul lor, de boxa sau odihnitoarea proprie.
Un coridor este, de asemenea, foarte bun. Poți lăsa ferestrele deschise în timp ce porumbeii rămân închişi în compartimente, lucru foarte bun atunci când ai vizitatori.


Interiorul crescătoriei unui mare campion belgian: J Vercammen. Acesta a decis să nu mai arate femelele înainte de imbarcare. Unul din cele mai bune lucruri pe care le-a facut, susține acesta.

Ajutoarele
Un alt lucru care ne ajută în intrarea porumbeilor sunt aşa numiții porumbei căzători (“droppers”), porumbei care nu zboară, dar care întotdeauna intră foarte repede în adăpost. Toți crescătorii campioni pe distanțe scurte au astfel de porumbei.
În ceea ce priveşte arătarea partenerului înaintea îmbarcării? Vor intra aceştia mai repede? Campionii au păreri diferite legate de acest aspect.
Sunt mari campioni care niciodată nu îmbarcă porumbeii fără să le arate partenerul înainte. Ații nu cred în această metodă.
Personal, îmi e foarte greu să cred că porumbelul, în drumul spre casă, gândeşte: “repede, perechea mă aşteaptă acasă”.
Azi, eu folosesc metoda văduviei totale, în trecut am folosit văduvia clasică. Pentru mulți ani am arătat partenerul înaintea îmbarcării. Până când am realizat că este pierdere de timp. S-a întâmplat de mai multe ori ca porumbeii să intre în alt compartiment la întoarcerea din concurs. Acela era compartimentul unde au crescut ca pui. Sau au intrat în boxa greşită. Se pare că aceştia şi-au uitat partenerul.

Alții
Regretatul William Geerts se presupune că a fost un specialist în materie de văduvie.
“Nu voi îmbarca niciodată un porumbel care nu şi-a văzut partenerul înainte”, puteți citi în multe articole despre el.
Mai târziu, totuşi, şi-a schimbat părerea. Pentru că a descoperit că nu este nicio diferență. Doar mai multă muncă.
Când l-am întrebat pe belgianul Jos Vercammer care a fost cel mai bun lucru pe care l-a făcut pentru a deveni campion, acesta mi-a răspuns:
-          Nu am mai arătat partenerul înainte de îmbarcare! Multă muncă în zadar şi foarte stresant. Aş fi făcut-o în continuare, aş fi făcut orice pentru a câştiga, dar mi-am dat seama că este o pierdere de timp.


Condiționarea
Este binecunoscut faptul că atunci când vrei să dresezi animalele, recompense şi-o primesc doar după ce-şi fac numărul.
Gândiți-vă la animalele de la circ: elefanții, delfinii şi, de asemenea, câinii, caii şi aşa mai departe. Nu veți da calului niciodată un cub de zahăr înaintea săriturii, ci după săritură.
Un câine primeşte dulcele după ce aduce bățul, nu înainte.
În cazul porumbeilor ordinea este coşul de transport, eliberarea şi sosirea acasă. Se numeşte condiționare.
Arătarea partenerului înainte de îmbarcare nu se potriveşte în această ordine. Poate duce doar la obosirea porumbeilor.
Dacă însă crezi în arătarea partenerului înainte de îmbarcare şi pe deasupra ai şi rezultate folosind această metodă, atunci continua să o aplici. Fă-o doar pentru a fi împăcat cu tine.
Dar eu nu cred în această metodă! Sau mai bine spus: nu mai cred!