Mai jos, traducerea articolului “About
Time” de Ad Schaerlaeckens (sursa: http://www.schaerlaeckens.com)
Am început să
iubesc fotbalul de pe vremea când Ajax domina fotbalul internațional, iar
echipe ca Milan, Bayer Munchen sau Real Madrid veneau la Amsterdam tremurând de
frică. Dar timpurile s-au schimbat.
În zilele noastre
totul se petrece mult mai rapid. Cel puțin în străinătate! Noi, în Olanda nu am
urmat exemplul şi am plătit un preț pentru asta.
Patinatorul Swing
Totul în
această lume a devenit mai rapid.
Bart Swing,
patinatorul Belgian, a experimentat asta la ultimele jocuri Olimpice. El a fost
cu mai puțin de o secundă în urma câştigătorului, ceea ce a însemnat obținerea
locului 9. A cunoscut un declin dramatic pentru o întârziere de o jumătate de secundă.
O jumătate de
secundă? Despre ce vorbim aici? Pentru că totul se desfăşoară din ce în ce mai
repede, rezultatele patinajului viteză, schi sau altor sporturi nu se mai
procesează în secunde, ci în sutimi de secundă.
Şi chiar şi aşa,
asta nu a fost suficient la cursa de 1500 m patinaj viteză, de la jocurile
Olimpice. Câştigătorul, un polonez, l-a bătut pe adversarul său olandez cu, nu
o să vă vină să credeți, 0,003 secunde. Trei sutimi de secundă au făcut
diferența dintre faimă şi anonimat.
Nici în sportul
columbofil nu este prea diferit.
Sportul columbofil
Există un
crescător care a înregistrat 10 păsări într-un minut. De la o etapă de 750 km.
Ca şi cum păsările ar fi fost eliberate din cealaltă parte a oraşului.
Anul trecut,
concursul de la Orleans cu puii s-a încheiat în mai puțin de 10 minute. O
treime din păsări erau acasă.
Apoi, etapa de
demifond în care 4 păsări mi-au sosit împreună. Una dintre ele nu s-a grăbit la
intrare şi a fost constatată 32 de secunde mai tărziu. Asta a însemnat 200 de
locuri diferență în clasament.
În cluburile cu
concurență puternică din Belgia, nimeni nu mai este surprins când o etapă de
viteză nu durează mai mult de 2, 3 minute. Mai mult de 10 minute înseamnă că
etapa este una rea.
Dar, trebuie să
spun, sunt şi cazuri când lucrurile merg mult mai lent.
De aceea,
rezultatele bune şi primele locuri nu înseamnă prea mult pentru mine. Mă
interesează să ştiu unde au câştigat şi împotriva cui.
“Spune-mi
împotriva cui concurezi ca să-ți spun cât de bune sunt păsările tale.”
Doar secunde
Acum, când şi
în sportul columbofil secundele au devenit decisive, este clar că locația
(direcția vântului) şi timpul de intrare al porumbelului în crescătorie
(înregistrarea) sunt de o importanță vitală pentru obținerea unor rezultate de
top.
Noi locuim unde
locuim, nu ne putem schimba locația, dar putem influența comportamentul
porumbeilor pentru a intra cât mai repede în crescătorie. Cuvântul cheie este
“condiționarea”.
Exemple
Bart van
Oeckel, care nici măcar nu este un aşa numit specialist în zborurile cu puii,
mi-a trimis un filmuleț care arată cum îşi educă puii. Când sună din clopoțel,
porumbeii aproape că-şi rup gâturile pentru a intra în crescătorie.
Boecks nici
măcar nu are nevoie de a-i ademeni cu hrană. Deschiderea trapei, care stă de
obicei închisă este suficient pentru a face păsările să intre rapid.
Eu unul iau mai
puțin în serios zborul puilor față de anii 80 sau 90. Mi-ar lua prea mult timp
pentru a explica de ce, dar în acele zile le spuneam colegilor columbofili că
ar fi bine pentru ei dacă păsările lor ar fi înaintea alor mele, în drum spre
casă. Pentru că dacă vin împreună, atunci ei îşi pot lua gândul de la
câştigarea cursei, deoarece e imposibil să intre mai repede decât ale mele. Şi
atunci când, accidental, o pasăre a zăbovit mai mult, eu stăteam chiar sub
trapă ceea ce era un motiv în plus să facă pasărea să intre înăuntru.
Eu făceam exact
opusul a ceea ce fac alții: se ascund atunci când păsările nu se grăbesc să intre
înăuntru. Vă puteți întreba de ce oare păsările mele se comportă aşa?
În timpul
antrenamentului eu umpleam hrănitoarele cu mâncare. Când am dorit ca porumbeii
să intre am stat sub sputnik, iar ei au trebuit să intre chiar pe deasupra
capului meu. Celor care nu intrau la timp le pregăteam o surpriză, numai găseau
mâncare.
Din contră
Ce diferență
față de un coleg columbofil! Eram acolo când hrănea porumbeii. Gemea, striga, fluiera,
arunca cu mâncare pe trapă. Însă păsările sale nu erau deloc impresionate,
majoritatea au rămas afară până când, în cele din urmă, tipul s-a dat bătut.
Când am plecat am văzut şi ultimele păsări intrând. Puteți ghici ce le aştepta înăuntru:
mâncare din abundență!
Acelaşi scenariu
În fiecare an,
după primele etape auzim aceeaşi poveste: “Aş fi putut obține clasări bune dacă
păsările ar fi intrat repede în crescătorie.”
Bineînțeles, se
poate întâmpla să aveți ghinion, iar păsările să nu intre aşa cum ar trebui. În
ceea ce priveşte porumbelul voiajor, acesta se aseamănă cu un sportive; cel mai
bun nu este întotdeauna câştigător.
Dar să fim
cinstiți, în majoritatea cazurilor crescătorul este de vină când lucrurile nu
merg bine. Problema este că aceştia nu realizează acest lucru şi încearcă să-şi
găsească diverse scuze:
“A fost o cursă
norocoasă!”
“Alții au fost
mai bine situați din punct de vedere al vântului!”
“Păsările nu
sunt încă motivate!”
Apoi fac referință
la campioni care au avut, de asemenea, o etapă proastă.
Aproape că vă
fac să credeți că există etape care pot fi câştigate cu păsări proaste.
În sfârşit,
dacă doriți să câştigați timp, oferind păsărilor voastre o mână de ajutor, vă
invit să citiți următorul articol!
Continuarea aici:
http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/2014/10/mai-jos-traducerea-articolului.html
http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/2014/10/mai-jos-traducerea-articolului.html
Alte
articole Ad Schaerlaeckens, aici:
Articole
ale altor columbofili celebri, aici:
