Mai jos, traducerea articolului “Why?”
de Ad Schaerlaeckens (sursa: http://www.schaerlaeckens.com)
De ce?
De ceva vreme,
japonezii erau cei care cumpărau porumbeii noştri. Ei preferau porumbeii olandezi
în detrimentul celor belgieni şi, în special, acei porumbei care s-au dovedit
buni la concursurile lungi (etape de două zile).
Acest lucru nu
este nici pe departe ciudat, atâta timp cât porumbeii olandezi sunt mai buni la
concursurile de maraton, iar în Japonia aceste concursuri sunt foarte populare.
Se doreau în
special păsările mature care câştigaseră un loc fruntaş în etapele de la Sint
Vincent sau Barcelona. Dar sportul columbofil a decăzut foarte mult în Japonia,
iar ei nu au mai cumpărat aşa de multe păsări.
Locul lor a
fost luat de către taiwanezi. Vorbesc de perioada de acum 25 de ani. Spre
deosebire de japonezi, crescătorii din Taiwan concurează doar cu puii. O altă
diferență: japonezii concurau pentru câştigarea unui trofeu sau a unui
campionat. Taiwanezii nu sunt interesați în aşa ceva. Ei sunt interesați de un
singur lucru: banii. Din acest motiv, grămezi imense de bani sunt puse la
bătaie acolo.
Astăzi, sunt
foarte populare concursurile pe mare. Se pare că taiwanezilor nu prea le pasă
de mulțimea porumbeilor care se pierd în acest tip de concurs. Ei nu concurează
cu păsări mature, iar porumbeii întârziați vor fi oricum eliminați.
Diferit
Astăzi,
columbofilia, atât în Olanda cât şi în Belgia, este afectată de cantitatea
uimitoare de pierderi în rândul puilor.
De exemplu, în
data de 22 Iulie 2014, în provincia Oost Brabant s-a organizat o etapă de
antrenament pentru pui. Distanța medie de concurs a fost de doar 110 km. Cer senin
şi uşor vânt din față. Nu mai puțin de 50% dintre pui s-au pierdut la acest
antrenament.
Dar lucrul cel
mai grav este altul: crescătorii nu au fost deloc surprinşi, atâta timp cât ani
de-a rândul, aceştia au pierdut jumătate din pui, chiar şi pe vreme bună.
De ce?
Nimeni nu poate
înțelege de ce se pierd aşa de multe păsări în zilele noastre şi de ce acest
lucru nu se întâmpla în anii trecuți.
Toți mai mulți
oameni se sperie de aceste pierderi masive, prea multe etape sunt anulate.
De exemplu, când
temperaturile sunt peste 30 grade Celsius sunt interzise concursurile cu puii. În
diminețile în care apar aşa numitele inversiuni, lansările sunt întârziate cu
câteva ore.
Ce diferență
față de Taiwan! Acolo crescătorilor li se spune din ziua îmbarcării când vor fi
lansate păsările a doua zi, indiferent de prognoza meteo. Lansările se fac pe
orice fel de vreme.
Aşa cum am
menționat mai înainte, este de înțeles de ce majoritatea etapelor sunt
catastrofale.
Sunt genul de
etape în care doar câțiva porumbei ajung acasă, câştigând o avere. În cazul în
care sute de păsări ajung acasă în finală, banii sunt împărțiți în sute de
părți.
Taiwanezii, ca
şi ceilalți, preferă (preferau) porumbeii olandezi sau belgieni, dar şi aceştia
şi-au pierdut poziția de cei mai buni cumpărători. Chinezii au preluat
controlul.
Un aşa numit
concurs Național având 11 câştigători nu este deloc o excepție.
Uimitor
Se pare că aceştia nu au limite în ceea ce privesc
banii cheltuiți pe porumbei. Oamenii de aici sunt uimiți.
De exemplu, porumbelul “Bolt” al lui Leo
heremans. Vândut cu 400.000 EURO, echivalentul a 500.000 dolari. Pentru o
singură pasăre. A fost această pasăre chiar aşa de miraculoasă? Hmm! Niciodată
nu a câştigat primul loc, nici măcar pe club.
Chinezii vor ce e mai bun, dar cu toții ştim
că, în realitate, ei nu cumpără ce e mai bun. Ei au creierele spălate la fel de
mult ca şi ceilalți străini. Cumpără porumbeii cu renume şi pe cei cu pedigree.
Pentru aceştia primul loc este primul loc. Nu
şi pentru mine şi alții ca mine. Pe mine mă interesează să ştiu unde a fost
câştigat, împotriva căror competitori şi în ce condiții.
Ei nu realizează că într-o anumită zonă
competiția este mult mai puternică decât în altă parte.
Ei vor porumbei dintr-o linie “pur㔺i nu
realizează că cei mai buni zburători sunt obținuți din încrucişări.
Ei nu realizează faptul că unii crescători
concurează cu 100 de păsări sau chiar mai multe, în timp ce alții doar cu o
mână de porumbei.
Sunt impresionați de un crescător care are 7
porumbei în primii 100 la o etapă națională. În schimb, nu sunt impresionați de
crescătorul care are doar 2 păsări în primele 100.
Dar dacă primul crescător a angajat 75 de
păsări sau mai multe, atunci rezultatul lui nu este chiar aşa de spectaculos. Senzațional
este rezultatul celui de-al doilea crescător care a angajat doar 2 porumbei şi
ambii au clasat.
Însă, nu am auzit niciodată pe un chinez
întrebând câte păsări a angajat crescătorul care a obținut un rezultat bun. Sau
mai bine zis, un aşa numit rezultat bun.
Schimbare
Ceva s-a
schimbat în anul 2014. Chinezii nu mai cumpără atât de mulți porumbei şi nici nu
mai plătesc aşa de mulți bani, cum obişnuiau să facă înainte. M-am întrebat
dacă aceştia nu au devenit mai deştepți, aşa că am întrebat câțiva chinezi de
ce conaționalii lor nu mai sunt aşa de buni cumpărători, aşa cum obişnuiau să
fie.
De ce aceştia
cumpără păsări puține şi ieftine?
Explicația
Iată mai jos
răspunsul acestora:
- Gradul de
nesiguranță al transportului este mult mai mare. În trecut nimic nu era mai
simplu decât să trimiți porumbei către China. Dacă vroiai acest lucru, doar
contacta-i compania de transport şi în 3 zile clientul chinez se afla în
posesia porumbeilor.
Prețul facturii
era de doar 30 EURO pe pasăre sau chiar mai puțin. Mai multe sau mai puține
păsări în coş decât era menționat pe factură? Nicio problemă. Nimeni nu
deschidea vreodată coletul să verifice.
Dar, datorită
actelor ilegale de ambele părți – europeană şi chineză – autoritățile au
devenit mult mai stricte.
Păsările
trebuie să stea în carantină, atât în Europa cât şi în China, multe documente
trebuie completate şi doar o mică greşeală poate fi de ajuns pentru a bloca
transportul.
-Teste şi reguli
foarte stricte în ceea ce priveşte sănătatea. Cumpărătorii au devenit mult mai
precauți, dacă nu speriați.
Autoritățile
chineze nu mai cred în acele valori ridicol de mici din facturi. Ei vor să ştie
exact care este valoarea unui porumbel pentru a taxa cumpărătorul cu 23.5%.
Aceasta reprezintă o sumă destul de mare pentru o pasăre de 80.000 EURO.
-Mai mult decât
atât, crescătorii chinezi au descoperit că europenii le vând prea mult gunoi. În
parte şi din vina lor. Au o părere prea bună pentru bucata de hârtie numită
pedigree. În 2014 doar un prost vrea să cumpere “Jansseni puri” sau “Huyskens
van Riel” sau descendenți din câştigătorul etapei Naționale de la Sint Vincent
din 1978.
Să vă spun ce
mi-a spus un chinez plin de bani:
-
Nu am încetat să achiziționez porumbei, dar de acum încolo nu voi
mai cumpăra nepoți din păsările bune, ci însuşi păsările bune.
Exagerat
Mai este ceva. Ca
şi japonezii în trecut, şi chinezii vor câştigători de etape naționale. Dar
astăzi sunt prea multe etape de acest gen, multe dintre ele cu număr mic de
porumbei.
Trei etape naționale
în acelaşi weekend (în Belgia), cu număr mic de porumbei în fiecare concurs
este rezultatul unui management defectuos. Mai mult decât atât, azi Belgia este
împărțită în secțiuni.
Deci, doar
pentru o singură etapă sunt câțiva aşa numiți câştigători naționali.
În trecut,
esticii se luptau pentru un câştigător national, astăzi belgianul câştigător de
etapă națională se miră de ce nu-l contactează nimeni pentru a cumpăra
porumbelul câştigător.
Este de
înțeles: cu cât sunt mai mulți câştgători naționali, cu atât prețurile scad.
Concluzii
În ultimul
deceniu mulți crescători din Olanda şi Belgia au câştigat bani mulți din
vânzarea porumbeilor. Îmi e teamă că acele zile nu se vor întoarce.
Dar oare nu
este în mare parte vina lor?
În trecut
porumbeii care nu erau buni erau eliminați. Astăzi sunt puşi în voliere mari în
aşteptarea cumpărătorilor străini. Mă întreb uneori dacă ar fi existat
crescători care să concureze 75 de porumbei sau mai mult dacă nu exsitau
cumpărătorii chinezi.
Alte
articole Ad Schaerlaeckens, aici:
Articole
ale altor columbofili celebri, aici:
http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/p/articole-columbofili-celebr.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu