"HONESTY is a very expensive gift. Do not expect it from cheap people" - "CORECTITUDINEA este un dar foarte scump. Nu te astepta la asa ceva din partea oamenilor ieftini"

Warren Buffet



miercuri, 30 iulie 2014

Timpul, traducerea articolului "About Time", Ad Schaerlaeckens

Mai jos, traducerea articolului “About Time” de Ad Schaerlaeckens (sursa: http://www.schaerlaeckens.com)

Am început să iubesc fotbalul de pe vremea când Ajax domina fotbalul internațional, iar echipe ca Milan, Bayer Munchen sau Real Madrid veneau la Amsterdam tremurând de frică. Dar timpurile s-au schimbat.
În zilele noastre totul se petrece mult mai rapid. Cel puțin în străinătate! Noi, în Olanda nu am urmat exemplul şi am plătit un preț pentru asta.

Patinatorul Swing
Totul în această lume a devenit mai rapid.
Bart Swing, patinatorul Belgian, a experimentat asta la ultimele jocuri Olimpice. El a fost cu mai puțin de o secundă în urma câştigătorului, ceea ce a însemnat obținerea locului 9. A cunoscut un declin dramatic pentru o întârziere de o jumătate de secundă.
O jumătate de secundă? Despre ce vorbim aici? Pentru că totul se desfăşoară din ce în ce mai repede, rezultatele patinajului viteză, schi sau altor sporturi nu se mai procesează în secunde, ci în sutimi de secundă.
Şi chiar şi aşa, asta nu a fost suficient la cursa de 1500 m patinaj viteză, de la jocurile Olimpice. Câştigătorul, un polonez, l-a bătut pe adversarul său olandez cu, nu o să vă vină să credeți, 0,003 secunde. Trei sutimi de secundă au făcut diferența dintre faimă şi anonimat.
Nici în sportul columbofil nu este prea diferit.

Sportul columbofil
Există un crescător care a înregistrat 10 păsări într-un minut. De la o etapă de 750 km. Ca şi cum păsările ar fi fost eliberate din cealaltă parte a oraşului.
Anul trecut, concursul de la Orleans cu puii s-a încheiat în mai puțin de 10 minute. O treime din păsări erau acasă.
Apoi, etapa de demifond în care 4 păsări mi-au sosit împreună. Una dintre ele nu s-a grăbit la intrare şi a fost constatată 32 de secunde mai tărziu. Asta a însemnat 200 de locuri diferență în clasament.
În cluburile cu concurență puternică din Belgia, nimeni nu mai este surprins când o etapă de viteză nu durează mai mult de 2, 3 minute. Mai mult de 10 minute înseamnă că etapa este una rea.
Dar, trebuie să spun, sunt şi cazuri când lucrurile merg mult mai lent.
De aceea, rezultatele bune şi primele locuri nu înseamnă prea mult pentru mine. Mă interesează să ştiu unde au câştigat şi împotriva cui.
“Spune-mi împotriva cui concurezi ca să-ți spun cât de bune sunt păsările tale.”

Doar secunde
Acum, când şi în sportul columbofil secundele au devenit decisive, este clar că locația (direcția vântului) şi timpul de intrare al porumbelului în crescătorie (înregistrarea) sunt de o importanță vitală pentru obținerea unor rezultate de top.
Noi locuim unde locuim, nu ne putem schimba locația, dar putem influența comportamentul porumbeilor pentru a intra cât mai repede în crescătorie. Cuvântul cheie este “condiționarea”.

Exemple
Bart van Oeckel, care nici măcar nu este un aşa numit specialist în zborurile cu puii, mi-a trimis un filmuleț care arată cum îşi educă puii. Când sună din clopoțel, porumbeii aproape că-şi rup gâturile pentru a intra în crescătorie.
Boecks nici măcar nu are nevoie de a-i ademeni cu hrană. Deschiderea trapei, care stă de obicei închisă este suficient pentru a face păsările să intre rapid.
Eu unul iau mai puțin în serios zborul puilor față de anii 80 sau 90. Mi-ar lua prea mult timp pentru a explica de ce, dar în acele zile le spuneam colegilor columbofili că ar fi bine pentru ei dacă păsările lor ar fi înaintea alor mele, în drum spre casă. Pentru că dacă vin împreună, atunci ei îşi pot lua gândul de la câştigarea cursei, deoarece e imposibil să intre mai repede decât ale mele. Şi atunci când, accidental, o pasăre a zăbovit mai mult, eu stăteam chiar sub trapă ceea ce era un motiv în plus să facă pasărea să intre înăuntru.
Eu făceam exact opusul a ceea ce fac alții: se ascund atunci când păsările nu se grăbesc să intre înăuntru. Vă puteți întreba de ce oare păsările mele se comportă aşa?
În timpul antrenamentului eu umpleam hrănitoarele cu mâncare. Când am dorit ca porumbeii să intre am stat sub sputnik, iar ei au trebuit să intre chiar pe deasupra capului meu. Celor care nu intrau la timp le pregăteam o surpriză, numai găseau mâncare.

Din contră
Ce diferență față de un coleg columbofil! Eram acolo când hrănea porumbeii. Gemea, striga, fluiera, arunca cu mâncare pe trapă. Însă păsările sale nu erau deloc impresionate, majoritatea au rămas afară până când, în cele din urmă, tipul s-a dat bătut. Când am plecat am văzut şi ultimele păsări intrând. Puteți ghici ce le aştepta înăuntru: mâncare din abundență!

Acelaşi scenariu
În fiecare an, după primele etape auzim aceeaşi poveste: “Aş fi putut obține clasări bune dacă păsările ar fi intrat repede în crescătorie.”
Bineînțeles, se poate întâmpla să aveți ghinion, iar păsările să nu intre aşa cum ar trebui. În ceea ce priveşte porumbelul voiajor, acesta se aseamănă cu un sportive; cel mai bun nu este întotdeauna câştigător.
Dar să fim cinstiți, în majoritatea cazurilor crescătorul este de vină când lucrurile nu merg bine. Problema este că aceştia nu realizează acest lucru şi încearcă să-şi găsească diverse scuze:
“A fost o cursă norocoasă!”
“Alții au fost mai bine situați din punct de vedere al vântului!”
“Păsările nu sunt încă motivate!”
Apoi fac referință la campioni care au avut, de asemenea, o etapă proastă.
Aproape că vă fac să credeți că există etape care pot fi câştigate cu păsări proaste.
În sfârşit, dacă doriți să câştigați timp, oferind păsărilor voastre o mână de ajutor, vă invit să citiți următorul articol!

Continuarea aici:
http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/2014/10/mai-jos-traducerea-articolului.html

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu