"HONESTY is a very expensive gift. Do not expect it from cheap people" - "CORECTITUDINEA este un dar foarte scump. Nu te astepta la asa ceva din partea oamenilor ieftini"

Warren Buffet



miercuri, 29 ianuarie 2014

"De vorba cu B v Oeckel", traducerea articolului "A conversation with B v Oeckel"


Mai jos, traducerea articolului “A conversation with B v Oeckel” de Ad Schaerlaeckens (sursa: http://www.schaerlaeckens.com)


Conversaţie cu Bart van Oeckel
Belgianul Bart van Oeckel a reuşit să ajungă, în mai puţin de un deceniu, în topul sportului columbofil.
O mentalitate de învingător şi porumbeii inteligenţi l-au propulsat aşa de departe. Mai mult de atât, el este tipul de om care îţi poate transmite un mesaj. Am avut o conversaţie plăcută cu el.

Ce te atrage la sportul columbofil?
Multe lucruri. În special, sunt fericit cu prietenii pe care am reuşit să mi-i fac. Deseori, acest sport este asociat cu un bătrân într-un nor de praf. Dar, la multe expoziţii, putem vedea că sportul columbofil modern este practicat de tineri dinamici.

Care este cea mai frumoasă amintire a ta?
Prima dată când am câştigat o victorie provincială, mai târziu, desigur, victoriile naţionale, iar faptul de a avea un porumbel Olimpic este, de asemenea, de neuitat.

Care este cea mai urâtă amintire?
Am avut multă încredere în oameni, dar am constatat că nu s-a meritat. Astfel de lucruri dor.

Care a fost cea mai mare greşeală pe care ai făcut-o?
În primii ani, am încercat să obţin rezultate folosind medicamente. Am tot administrat medicamente porumbeilor, iar şi iar. Dar tu, Ad S, m-ai învăţat cum să fac acest lucru: “Puţine tratamente, iar atunci când tratezi, fă-o bine! Doze mai mici pe vreme caniculară, medicamentele administrate prin intermediul hranei pe timpul iernii, deoarece, pe vreme friguroasă, porumbeii nu beau foarte multă apă”.
Îţi sunt recunoscător pentru asta. De îndată ce ceilalţi crescători vor realiza că medicamentele nu îi ajută, va fi mai greu pentru mine să obţin rezultate notabile.

Care a fost cea mai bună mutare pe care a-i făcut-o?
Este vorba despre acel om care şi-a dorit să devină managerul crescătoriei mele, cu condiţia de a-i cumpăra toate păsările sale. Era vorba de 80 şi, desigur, a fost prea mult.
Ne-am ales cu unele păsări Geerinckx, iar descendenţii acestora ne-au adus, atât tatălui meu, cât şi mie, un mare succes. Unul dintre aceşti porumbei a devenit tatăl a trei excelente păsări de top.

Care a fost cel mai mare cadou pe care l-ai primit de la viaţă?
Am reuşit să obţin succesul în tot ceea ce am făcut în viaţă, deoarece m-am înconjurat de oamenii potriviţi. Eu, personal, nu sunt bun la nimic, dar am găsit întotdeauna persoanele potrivite pentru a compensa acest lucru.

Cum putem opri declinul acestui sport?
Făcând concursurile mai corecte. Acum există crescători care concurează 100 de păsări sau mai multe. Acest lucru descurajează foarte mult pe acei crescători care au doar câteva păsări. Ar trebui să existe o limită.
Crescătorii ar trebui să poată cumpăra doar maxim 100 de inele pe an, pentru păsările cu care doresc să concureze. Aceste inele ar trebui să aibe un preţ normal. Cei care doresc să cumpere mai multe inele pentru a putea vinde din pui, să o poată face, însă la alt preţ, mult mai mare.
Toate concursurile ar trebui să se ţină într-o singură zi, să spunem Sâmbăta. Mult mai bine pentru viaţa de familie.
Ar trebui să încurajăm tandemurile. Sportul columbofil modern a devenit prea complex pentru a putea fi practicat de unul singur.

Ce părere ai despre programul concursurilor din ziua de azi?
Este ridicol să avem două etape de viteză în aceeaşi zi. Pe vremea când eram 80.000 de crescători nu era aşa o mare problemă, dar timpurile s-au schimbat. Rezultatul este că avem două etape cu câteva păsări.
Sunt mult prea multe etape de 2 zile. Rezultatul este acelaşi, câteva păsări pe etapă.
Faptul de a avea etape de la 800 km şi 860 km în aceeaşi zi este, de asemenea, ridicol.


B v Oeckel, tatăl său, soţia şi managerul crescătoriei

Şi ce poţi spune despre campionatul Naţional, aşa cum este el acum?
Nu este prea rău, însă sunt câteva lucruri pe care nu le înţeleg. De exemplu, etapa naţională de la La Souteraine, din Iunie. De ce această etapă se ia în calcul pentru campionat, şi de ce nu avem această etapă în August?

Unde se pot găsi cele mai bune păsări?
În concursurile de distanţă lungă (etape de 2 zile) şi peste tot în Olanda.
În provincia Antwerp sunt cele mai bune păsări pentru concursurile de demifond. Astea sunt păsările ale căror serie încep cu cifra 6.

Ce părere ai despre ochii porumbeilor şi semnul din ochi?
Nu ştiu nimic despre ochi. Ochii şi pedigreele frumoase nu câştigă în concursuri.

Cine au fost mentorii tău?
La început ai fost tu, Ad S, apoi Eric Limbourg, Pascal Arien şi Bart Geerinckx. Cu ultimul fac şi acum schimb de experienţă.

Cu cine ai dori să-ţi petreci seara discutând despre porumbei?
Cu oricine care are ceva de spus. Am ajuns la concluzia că olandezii vorbesc mai repede şi mai uşor decât belgienii. Ei sunt, de asemenea, mult mai deschişi. Se pare că belgienii se tem de faptul că secretele le pot fi furate, iar adversarul să devină mai înţelept. Îmi face întotdeauna plăcere să discut cu Koopman. Este un tip de treabă.

Este alimentaţia importantă în acest sport?
Cu siguranţă. Păsările vor muri dacă nu le dai mâncare. Acum, serios, pentru concursurile grele, între 500 şi 700 km, cred că este foarte important să hrănim bine păsările. Păsările hrănite bine se vor antrena bine. Păsările care se antrenează bine vor mânca bine.

Care este, după părerea ta, un supliment important?
Mineralele şi alte chestii care ajută la recuperare, ca de exemplu electroliţii. Eu nu cred în vitamine.

Este antrenamentul important?
La sfârşitul sezonului de multe ori facem antrenamente particulare păsărilor mature şi am ajuns la concluzia că acest lucru este de mare valoare. De asemenea, ne antrenăm puii foarte des, însă, destul de ciudat, rezultatele lor au fost slăbuţe în ultimii ani.

Un indiciu pentru editorii columbofili?
Ei ar trebui să înveţe să citească mai bine rezultatele, înainte de a le comenta. Crescătorii cu puţine păsări sunt prea des ignoraţi, iar aceştia, de multe ori, sunt mai buni decât crescătorii renumiţi.

Un mesaj pentru începători şi crescători fără rezultate?
Uita-ţi de licitaţiile de pe Internet!
Nu plătiţi mult pentru păsări!
Nu ţineţi multe păsări!
Achiziţionaţi de la crescători care nu fac afaceri din vânzări! Păsările acestora sunt mai ieftine şi, de cele mai multe ori, mai bune.
Încercaţi să vă implicaţi familia, astfel încât, toţi membrii acesteia să poată experimenta viaţa de columbofil!

Aşadar, Bart:
Oamenii nu ar trebui să poată cumpăra mai mult de 100 de inele pe an? Hmm! Nu-i rău! Dar cred că această sugestie este prea revoluţionară pentru majoritatea!

joi, 16 ianuarie 2014

"Un fan? Hmm!" traducerea articolului "A fan? Hmm!" de Ad Schaerlaeckens


Mai jos, traducerea articolului “A fan? Hmm!” de Ad Schaerlaeckens (sursa: http://www.schaerlaeckens.com)


Un coleg columbofil, de asemenea editor la o revistă columbofilă, mi s-a plâns de mesajele urâte pe care le primeşte.
Deşi, eu niciodată nu vorbesc pe ocolite, nu am avut astfel de probleme până acum. Mesajele pe care le primesc sunt în mare parte serioase şi, uneori, diferite.
Cum ar fi cel de mai jos:

Dragă domnule S.
Ce capodoperă a fost ultimul dumneavoastră articol! Se pare că articolele dumneavoastră devin tot mai bune pe măsură ce înaintaţi în vârstă. Şi ce cunoştinţe columbofile trebuie să aveţi! De fiecare dată îmi spun în sinea mea “nu se poate mai bine de atât”, iar, apoi, în momentul în care citesc următorul dumneavoastră articol, descopăr că m-am înşelat.

Credeţi că m-am simţit flatat? Nicidecum! M-am simţit întors pe dos? Nu, nici aşa!
Deoarece, bănuiam cum va suna următorul mesaj, şi am avut dreptate: Tipul vroia să cumpere 6 pui la un preţ special, ca pentru un fan.
De asemenea, acest om nu ştie cât de multe întrebări am eu, chiar după atât de mulţi ani de columbofilie. Din acest punct de vedere mă asemăn cu Andre Roodhooft.

Perechile de matcă
Îndrăznesc să spun că am reprodus mulţi porumbei buni de-a lungul anilor. În multe cazuri a fost vorba de noroc chior.
Încă nu ştiu cum să formez perechea care să fie capabilă să producă super porumbei, unul după altul.
“Nimic nu poate merge rău”, gândeam într-un timp, atunci când îmi formam o pereche de matcă. Acum ştiu mai bine.
Trebuie să ştiţi că am achiziţionat porumbei Aşi Naţionali şi i-am împerecheat între ei, de exemplu, cel mai bun mascul al Olandei cu cea mai bună femelă din Belgia. Sau am împerecheat câştigătorul naţional cu un alt câştigător naţional. Nu am obţinut nimic bun.
De aceea, mereu vă spun:
Perechea de matcă nu vă poate da un super porumbel, însă super porumbeii pot face o  pereche de matcă.

Ceea ce vreau să spun este: în primul rând apare porumbelul campion şi, doar mai târziu, suntem conştienţi de faptul că părinţii acestuia au făcut o treabă bună.
Acum, probabil, înţelegeţi de ce eu practic libera împerechere, dar încerc să împiedic consangvinizarea.
Ar trebui să încrucişaţi păsările dacă doriţi să obţineţi porumbei buni! Dacă vreţi să obţineţi bani mulţi, atunci folosiţi consangvinizarea!
Când, în cele din urmă, aţi reprodus un campion, probabil vă gândiţi: “Ura! Am obţinut cuplul de aur mult visat!” Iar mai târziu, veţi descoperi că acea pereche v-a dat UN singur campion, ceilalţi descendenţi nefiind buni de nimic.
Am spus uneori că nu există “perechea de aur”. Probabil că am exagerat, dar nu prea mult. Chiar şi Klak, întotdeauna, spunea că el nu a avut niciodată aşa numitul cuplu de aur.
Ştiţi ce am mai descoperit? Cu cât mai mult timp un mascul este împerecheat cu aceeaşi femelă, cu atât calitatea puilor obţinuţi scade. Nu există o explicaţie ştiinţifică pentru asta, dar mulţi crescători au experimentat pe propria lor piele acelaşi lucru. Deaceea, aproape toţi schimbă partenerii în fiecare an.
Şi toţi acei oameni care sunt aşa de drăguţi să vă ajute la împerecherea propriilor porumbei contra unei sume de bani? Aceşti oameni nu ar trebui lăsaţi liberi, ci închişi singuri într-o celulă izolată, unde să nu poată spună poveşti.

Pierderile şi muşchii
Pierderea puilor este o mare problemă în zilele noastre. Care este motivul acestor pierderi? Nu am nicio explicaţie.
Şi nici despre muşchi nu cunosc mare lucru. Desigur, simt când o pasăre este umflată, dar mie mi se pare mai mult o chestiune legată de condiţia păsării.
Părerea mea este că păsările care înving pe vreme rea în concursurile de distanţă lungă, trebuie să aibe doar muşchi. Dar poate această gândire este prea revoluţionară.

Ochii
Şi ochii atunci? Vă rog să nu discutăm despre acest subiect!
O mulţime de cărţi s-au scris despre ochii. Am văzut, de asemenea, străini, purtând acei ochelari amuzanţi folosiţi pentru a studia ochii porumbeilor. Şi i-am auzit spunând:
-          Bun reproducător sau nu;
-          Bun zburător sau nu;
-          Bun pentru concursuri de viteză, bun pentru concursuri de fond, bun pentru vreme bună şi aşa mai departe.
Mă întreb uneori, chiar sunt porumbeii diferiţi de alte vieţuitoare?
-          Vă poate spune ochii unui câine dacă acesta este un bun paznic sau nu?
-          Ochii unui cal vă poate spune dacă este un bun alergător?
-          Messi şi Ronaldo au altfel de ochi decât majoritatea fotbaliştilor?
Ochii ne pot furniza informaţii despre starea de sănătate, asta e adevărat, dar pentru altceva… Hmm!
Turlele bisericii din orăşelul meu sunt pline de porumbei rătăciţi. Ochii lor sunt la fel ca şi ai celorlalţi porumbei. Dar, pentru aceştia chiar şi o distanţă de 5km este prea mare pentru a-şi găsi drumul spre casă.

Antrenamentul
Unii columbofili olandezi de distanţă lungă susţin că păsările ar trebui antrenate cel puţin 3 ore pe zi. Unii belgieni spun că “nimic nu e mai bună decât odihna”.
Părerea mea? Iarăşi, habar nu am!

Cum e posibil?
Dacă eu cunosc atât de puţine lucruri despre porumbei, cum e posibil să fi concurat aşa de bine, în toţi aceşti ani?
Am acordat atenţie următoarelor trei lucruri:
-          Sănătate naturală;
-          Penaj mătăsos;
-          Şi ultimul lucru, dar nu cel din urmă, rezultatele.
Fişa de concurs este Biblia mea. Rezultatele arată dacă o pasăre are o musculatură bună, o aripă bună sau ochi buni.
Şi am mai făcut ceva: după un an de succes nu am construit încă o crescătorie, nici nu am pus cuiburi suplimentare. Astfel, neavând spaţiu prea mult la dispoziţie, am scăpat de păsări care pot avea mari şanse în altă crescătorie.
Greşeala pe care mulţi o fac este aceea de a crede prea repede că o pasăre este bună. Toţi porumbeii sunt campioni? Poţi găsi astfel de păsări doar în vânzările de pe Internet…


Un om cu rezultate bune. Dar, la fel ca alţi campioni, el pretinde că ştie puţin despre porumbei.

Dovada
Sunt prea modest? Categoric nu. Vă voi demonstra cât de puţine lucruri ştiu despre porumbei:
-          I-am dat lui Knaven o pasăre, ai cărei pui l-au făcut campion naţional.
-          I-am vândut lui v d Zijde o pereche. A reprodus Asul Naţional fond.
-          Cor Leyetens a luat două păsări de la mine. Una a dat  pe locul 2 campion mondial fond, cealaltă a devenit mama unei păsări olimpice la categoria viteză.
-          Bas Verkerk a luat pe al lui Bubbles. O femelă reproducătoare cum nu mai găseşti alta.
-          H Kennis a luat de la mine o femelă care a devenit mama unui adevărat miracol, de 4 ori în primii 13 porumbei la nivel naţional.
-          H v d Oetelaar a cumpărat o pasăre care i-a dat cel mai rapid pui din 28.000 şi , de asemenea, din 32.000 de porumbei. Fratele său s-a clasat de 3 ori în primii 8 porumbei la nivel naţional.
-          Jespers v d Wegen a luat, pe aşa numita sa, Fleur. Puii acestei femele a distrus concursurile naţionale.
-          B van Oeckel a luat o pasăre pentru un voucher. Este mama locului întâi, a locului al treilea şi al treisprezecelea naţional.
-          I-am dat lui C Verbree un mascul care a devenit tatăl celui mai bun mascul al Olandei şi celei mai bune femele a Olandei.
-          Asul Naţional demifond a lui Pieper a fost, de asemenea, reprodus dintr-un mascul de la mine, care a fost cel mai bun pui din Olanda în 2011 (H van Doorn).
-          I-am împrumutat belgianului Marcel Wouters o femelă. Aceasta a devenit mama lui “Ad” – cea mai bună pasăre a Belgiei: locul întâi AS Naţional şi, de asemenea, locul întâi la Olimpiadă.
-          Şi mult mai mulţi alţii…
Chiar credeţi că aş fi dat toate aceste păsări, dacă aş fi putut şti cât de bune sunt?

"Ideea mea" traducerea articolului "My idea" de Ad Schaerlaeckens


Mai jos, traducerea articolului “My idea” de Ad Schaerlaeckens (sursa: http://www.schaerlaeckens.com)


Întotdeauna mă încrunt atunci când oamenii îmi spun că au atât de mulţi prieteni. Eu unul am doar câţiva. Dar aceştia sunt întradevăr prieteni.
Nu asta este ceea ce contează de fapt?
Unul dintre aceşti buni prieteni este Omar din Orientul Mijlociu.

Favoarea
Cu ceva timp în urmă, acesta m-a rugat să-i achiziţionez de la o licitaţie o pasăre foarte bună. Omul ale cărui păsări erau scoase la licitaţie îmi era, de asemenea, prieten şi, bineînţeles, cunoşteam foarte bine acele păsări.
Omar ştia acest lucru, şi prin urmare, mi-a cerut să merg la licitaţie (aş fi mers oricum), spunându-mi preţul pe care este dispus să-l plătească. Preţul era destul de bun şi am crezut că am 50% şanse să cumpăr o pasăre bună pentru această sumă.
Aşadar, am mers la licitaţie. Când am ajuns acolo, am fost şocat. Niciodată nu am văzut aşa de multă lume şi pentru o clipă am crezut că şansele de a cumpăra o pasăre sunt nule.
În cele din urmă am ajuns acasă cu pasărea pe care o aveam în minte, plus alte două. Iar acestea  trei erau toate păsările pe care le-am plăcut. A fost licitaţia un eşec?
Cu siguranţă, nu. Păsările au fost vândute, întradevăr, pentru mulţi bani, dar după părerea mea, păsările nu au meritat banii.

Înapoi acasă
Întors acasă am privit cu atenţie păsările cumpărate. Încă îmi plăceau. Am studiat pedigree-le şi, de asemenea, acestea promiteau foarte mult. Apoi am întrebat crescătorul ce crede despre ele.
“Ai cumpărat cele mai ieftine păsări, dar teoretic cele mai bune” a fost ceea ce a spus acesta.
Am privit iarăşi păsările. Şi am studiat din nou pedigree-le.
Era timpul să-i scriu lui Omar. L-am întrebat când începe sezonul de reproducere în ţara sa. Dacă asta nu se întâmplă prea curând, nu m-ar deranja să reproduc câţiva pui din aceste păsări.
“Sunt ale tale. Pot să aştept. Trimite-mi-le, după ce scoţi pui din ele”, mi-a spus Omar.
“Te iubesc Omar”, am zis în gândul meu.
Am crezut în acele păsări şi mai este ceva ce trebuie să ştiţi. Am cumpărat destul de multe păsări, în trecut, am tranzacţionat şi mai multe şi am primit multe păsări cadou. Şi care a fost rezultatul? Majoritatea celor mai bune păsări aduse în crescătorie nu m-au costat nimic.
S-ar putea întâmpla acelaşi lucru şi cu aceste păsări?
Le-am împerecheat cu cele mai bune păsări ale mele (ceea ce ar trebui să facem întotdeauna când aducem porumbei în crescătorie), şi acum nu mai am nimic de făcut, decât să aştept şi să văd.

Altceva
John este un alt prieten de-al meu. El este nebun după porumbei şi cu foarte mulţi bani. Ori de câte ori sunt disponibile păsări bune, el încearcă să le obţină, indiferent de preţul cerut.
Păsările din crescătoria sa trebuie să reprezinte o avere, de acum. Totuşi, el este departe de a fi campion. Cred că nu are fler.
Iarna trecută el a cumpărat, iarăşi, o super pasăre. L-a costat o avere, însă ăsta a fost ultimul lucru care l-a deranjat. M-a sunat imediat după licitaţie şi l-am felicitat din toată inima. Rezultatele acestei păsări erau mai bune decât a acelora cumpărate mai înainte. I-am spus că deţine întradevăr un porumbel unic, iar cuvintele mele l-au flatat. Mi-a zis că o să vină într-una din zilele viitoare să-mi aducă pasărea şi mă lasă să o folosesc pentru câteva luni. Nu pot spune că am fost norocos, ba dimpotrivă, am avut probleme.
De ce? Pur şi simplu nu am vrut pasărea, chiar dacă rezultatele acesteia erau incredibile. Problema mea era cum să-i explic acest lucru fără să-l rănesc.
Cu ajutorul lui Dumnezeu am reuşit să fac asta.

De ce?
Şi acum, dragi cititori, este posibil să aveţi o problemă. Acum vă puteţi întreba de ce am fost aşa de mulţumit cu primele păsări care niciodată nu au zburat afară? Şi de ce nu am dorit să folosesc super pasărea care avea numeroase locuri întâi?
Răspunsul este simplu: M-am gândit că şansele, ca acele păsări obţinute pentru un preţ mic la licitaţie, să fie foarte bune reproducătoare, erau foarte mari.  Pe de altă parte, nu mi-am imaginat că acel scump super campion ar putea da ceva bun. De ce am gândit aşa?
Campionul scump a fost deosebit de restul familiei sale. A fost singura pasăre din acea familie care a zburat bine. Niciun bun zburător printre părinţi, bunici, fraţi sau surori. Păsările campione care nu au rude bune sunt rare, ştiu. Şi ceea ce ştiu, de asemenea, este faptul că sunt zero şanse ca aceste păsări să fie bune reproducătoare!

Lecţia
Dacă aveţi de gând să cumpăraţi un porumbel pentru a vă îmbunătăţi propria familie de păsări, nu vă uitaţi doar la rezultate. Este mai mult decât atât!
Pentru afacerişti situaţia este diferită, desigur. Pentru scopul acestora, premiile obţinute de porumbel sunt îndeajuns.