"HONESTY is a very expensive gift. Do not expect it from cheap people" - "CORECTITUDINEA este un dar foarte scump. Nu te astepta la asa ceva din partea oamenilor ieftini"

Warren Buffet



marți, 7 mai 2013

Pasari de hartie, dupa articolul "Paper Birds" de Ad Schaerlaeckens

Articolul prezentat mai jos se bazează pe articolul “Paper Birds” al lui Ad Schaerlaeckens (sursa: http://www.schaerlaeckens.com/).

“Este inutil să spun cât de mult a schimbat lumea, Internetul. Şi sportul columbofil, de asemenea. Viaţa fără Internet este de neconceput astăzi, dar există şi o serie de dezavantaje. Dezavantaje care afectează şi sportul columbofil.

Site-urile de porumbei
Unele site-uri sunt concepute doar în ideea de a face bani. Nu am nimic împotriva licitaţiilor de porumbei, nu am nimic împotriva împingerii unor păsări în faţă, cu condiţia ca informaţiile oferite să fie adevărate. În situaţia de acum, în special străinii sunt deseori induşi în eroare.
Gândiţi-vă la cine face propagandă aceste site-uri? Evident, crescătorilor de la care pot face bani.
Un comision de 30% pentru administratorii site-urilor, poate fi o mulţime de bani. Astfel se întâmplă ca sportul columbofil să pară a fi singurul sport în care minciuna este prezentată şi vândută ca fiind adevărată.

Doar ei
Nu aveţi nevoie decât să vorbiţi cu străinii şi veţi şti ce vreau să spun. Singurele nume pe care le cunosc sunt numele văzute pe Internet. Ei nu-şi dau seama că aceste persoane de multe ori plătesc pentru a li se face publicitate. Sau că numele apar pe Internet cu un singur motiv: ei vor să scoată foarte curând păsări la licitaţie.”

De multe ori am văzut cu toţii pe site-urile româneşti de porumbei, cum sunt prezentaţi crescătorii celebri, unii oferind chiar şi propriile “secrete” columbofile, alţii mergând şi mai departe răspunzând la întrebări sau oferind cadouri. Însă, cu foarte mici excepţii, doar după câteva zile, aceşti crescători îşi anunţă o super licitaţie, unde vor oferi spre vânzare descendenţi din cei mai buni porumbei ai lor. Chiar mai credeţi în Moş Crăciun?
Să vedem ce spune Ad Schaerlaeckens în continuare:

“Astăzi, în special chinezii, plătesc bani mulţi pentru porumbei, de fapt mult prea mulţi bani.
Iar acesta este motivul pentru care unii crescători îşi vând “toate păsările lor” de două ori în doar câţiva ani. Toate aceste păsări, evident, sunt prezentate ca păsări bune, sau chiar mai mult, super-păsări, dar…
Toată lumea în Olanda şi Belgia ştie că mai mult de 90% din puii obţinuti, chiar din porumbei campioni, nu sunt buni. Se întâmplă tot mai des ca sume mai mari de 1000 Euro să fie plătite pentru cele mai ieftine păsări. Nebunie!
Întrebaţi orice crescător serios şi sincer, câţi porumbei buni reproduce la fiecare 100 de pui, şi pot să garantez că nimeni nu va îndrăzni să spună 10. De ce reproduc ei aşa de mulţi pui? Pentru a-şi mări procentul de porumbei buni obţinuţi, evident.
150 de pui pe an este minimul pe care majoritatea campionilor îl reproduc. Asta înseamnă 600 de pui în 4 ani. Dacă ei obţin 6 păsări bune pe an, asta înseamnă 24 păsări cu adevărat bune în aceşti 4 ani.
 Sau 576 de păsări proaste pentru care, de asemenea, se plătesc foarte mulţi bani în aceste licitaţii.
Cine poate avea aceste 24 de păsări foarte bune? Nimeni în întreaga lume, cu excepţia câtorva milionari care sunt colecţionari.
Chiar mă întreb cine obţine ZECE păsări bune, indiferent de numărul de pui reproduşi anual. Şi totuşi, vizitatorii site-urilor sunt făcuţi să creadă că toate păsările oferite spre vânzare sunt bune.”

Eu, totuşi, înclin să cred că unii cumpărători cunosc toate aceste aspecte. Atunci ce îi determină pe aceştia să cumpere păsări de o calitate slabă?
Probabil, unii sunt convinşi că cea mai proastă pasăre din crescătoria unui mare campion este mult mai bună decât cea mai bună pasăre din propria crescătorie. Aceştia sunt aceia care îşi subestimează propriile păsări, şi vor căuta neîncetat să cumpere păsări din ce în ce mai bune. Nu îşi vor crea niciodată propria linie, pentru că vor fi mereu în căutare de ceva nou.
Apoi, sunt crescătorii care vor să aducă în propria crescătorie sânge nou pentru infuzie. Aceştia ştiu că un porumbel care s-a dovedit inferior la zbor poate fi un bun reproducător.
Aşadar, nu toţi se lasă “păcăliţi” cu bună ştiinţă, aşa cum sugerează Ad Schaerlaekens.

“Derutant
Deseori se întâmplă următorul lucru: un crescător consideră că familia sa de porumbei se degradează din punct de vedere calitativ. Deci, ce face acesta? Vinde majoritatea porumbeilor, păstrându-i pe cei mai buni. Cu banii obţinuţi pe gunoiul vândut, el încearcă să cumpere păsări bune.
De multe ori străinii mă întreabă:
-          Campionul X şi-a licitat aproape toate păsările sale, datorită sănătăţii precare sau bătrâneţii, dar acum văd acelaşi crescător cum licitează pe alte site-uri, achiziţionând noi porumbei. Cum este posibil aşa ceva?
Aveţi acum răspunsul la întrebare. Este surprinzător, întradevăr, cât de bună poate fi o licitaţie pentru sănătate. După licitaţie, durerea din genunchi şi spate dispar ca prin minune, iar afecţiunea pulmonară nu mai există. Sau, amintiţi-vă de Thone, ochii campionilor sunt iarăsi perfecţi.”

Totuşi, dacă aşa cum spune Ad, toată lumea vinde doar gunoaie, cum reuşesc aceşti crescători să-şi îmbunătăţească familiile proprii cumpărând, la rândul lor, păsări de la aceste licitaţii?
Eu tind să cred că majoritatea campionilor ajung într-un punct de impas, când îşi dau seama că dacă nu aduc sânge nou, nu vor mai putea rămăne în top. Evident, îşi licitează majoritatea păsărilor fără valoare din crescătorie, păstrându-şi doar vârfurile. Iar pentru a reuşi să-şi vândă acest balast, apelează la tot felul de şiretlicuri, licitaţia “totală” fiind preferata multora. Apoi, îşi aduc sânge nou în crescătorie pentru infuzie în porumbeii păstraţi. Pare destul de logic.

“Eu întotdeauna am spus că trebuie să se cunoască puterea competiţiei înainte de a cumpăra. Spune-mi împotriva cui concurezi ca să-ţi spun cât de bune sunt păsările tale!
În Olanda există o zonă recunoscută pentru păsările sale de o calitate slabă. În fiecare weekend, concursurile durează mai mult decât oriunde altundeva.
Weekend-ul trecut, Aprilie 2013, am avut concursuri echitabile. Vremea bună şi vântul din faţă au favorizat păsările bune. În majoritatea zonelor, etapa s-a terminat în aproximativ 13 până la 15 minute. Asta înseamnă că în 15 minute, un sfert dintre păsări au fost acasă.
Dar în acea zonă, la care am făcut referinţă, a fost necesar o jumătate de oră înainte de a se închide concursul. Întâmplător (?) câteva nume celebre pe plan internaţional trăiesc în acea zonă.
Evident, este mult mai uşor să obţineţi rezultate bune atunci când concuraţi împotriva crescătorilor din astfel de zone, unde se concurează împotriva unor păsări slabe.
Mama mea are 92 de ani. Dacă aş juca tenis împotriva ei şi a unchiului meu, voi fi campion, cu siguranţă.
Dar acest lucru ar fi diferit dacă aş juca împotriva fiului meu şi a prietenilor săi.

Exemplu
Oamenii iubesc câstigătorii. Dar un învingător nu este îndeajuns de bun pentru mine. Eu vreau să ştiu unde a fost obţinut premiul întâi.
Aşa cum am spus, în ultimul weekend din Aprilie, porumbeii care au ajuns cu 15 minute după prima pasăre, nu au clasat. După 15 minute, un sfert dintre păsări au foat acasă, iar etapa s-a încheiat, în afară de acea zonă.
Un crescător ce a concurat acolo, să-i spunem Domnul X, a obţinut locurile 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12. Pare impresionant, dar acest rezultat nu a fost mai mult decât o glumă. I-au trebuit 17 minute pentru a înregistra aceşti 12 porumbei. Deci, în 17 minute, niciun alt crescător din acest club nu au înregistrat o pasăre, în timp ce în alte zone, etapa s-a încheiat după 12 minute.
Dar Domnul X poate scoate în evidenţă un rezultat senzaţional, câştigarea primelor 12 locuri fiind senzaţională.
Un crescător care locuieşte aproape de acesta, să-I spunem Domnul Y, a participat în acelaşi concurs dar în alt club. Prima pasăre a Domnului Y a sosit cu 4 minute înainte de prima pasăre a Domnului X şi nu a reuşit decât un loc 17 în propriul club.

Iarăşi INTERNET-ul
Le-am explicat unor vizitatori străini cum să se uite la rezultatele de pe Internet. Şi i-am sfătuit să ia în consideraţie şi numărul porumbeilor angajaţi. Dacă un crescător angajează 5 păsări sau 150, aceasta poate fi o mare diferenţă.
M-au întrebat unde pot să găsească, în clasamente, pe acei renumiţi crescători de care auziseră. Le-am arătat şi au fost surprinşi să vadă cât de modeste erau rezultatele acestora. Şi au fost, de asemenea, şocaţi când au văzut cât de buni au fost unii crescători complet necunoscuţi, care, în cele mai multe cazuri, au concurat cu doar câteva păsări.
A câştiga 50 de premii arată impresinant. A câştiga 5 premii nu prea.
Dar când primul columbofil angajează 150 de păsări şi obţine 50 de premii, rezultatul este chiar slab.
Dacă al doilea columbofil a angajat doar 5 păsări, rezultatul său a fost, de fapt, super.”

Totul se reduce la unghiul din care privim lucrurile. Din păcate puţini columbofili ştiu să citească corect un clasament, majoritatea se uită doar pe fişa clasamentului porumbeilor, uitând să studieze şi fişa crescătorilor, unde se poate vedea exact câţi porumbei a angajat fiecare crescător în parte.
Eu unul prefer să cumpăr porumbei de la acei crescători care angajează păsări puţine, iar procentul clasărilor este maxim, decât de la un crescător care are rezultate senzaţinonale dar angajează sute de păsări. Pentru că mereu gunoiul va fi mult mai mare în cazul al doilea, iar riscul de a cumpăra acel gunoi creşte semnificativ.

Baftă în concursuri!

Alte articole Ad Schaerlaeckens, aici:

Articole ale altor columbofili celebri, aici:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu