"HONESTY is a very expensive gift. Do not expect it from cheap people" - "CORECTITUDINEA este un dar foarte scump. Nu te astepta la asa ceva din partea oamenilor ieftini"

Warren Buffet



miercuri, 29 mai 2013

Sezon 2013 - Porumbeii mei inaintea primului fond

Am început sezonul de concursuri din acest an cu 12 păsări. După primele 5 etape am rămas cu 11, singurul pierdut fiind “Sam”.
Aceste 5 etape au fost:
1.       Focsani – viteză – 120 km
2.       Bârlad – viteză – 185 km
3.       Albiţa – viteză – 255 km
4.       Ştefăneşti – demifond – 320 km
5.       Bârlad 2 – viteză – 185 km
Strategia pentru acest sezon este de a angaja în continuare toate cele 11 păsări la concursurile de fond. Astfel, yearlingii vor trebui să zboare cel puţin 2 fonduri, iar maturii, în funcţie de forma şi starea de sănătate vor fi angajaţi în continuare, chiar şi la etapele de maraton.
Aşa cum o să vedeţi mai jos, am câţiva porumbei care au 3 sau 4 etape clasate din cele 5 de până acum, însă cu punctaj de penalizare destul de mare. Chiar dacă aş putea să obţin foarte uşor norme la viteză pentru aceştia, destinaţia lor principală rămâne fondul.
O să prezint în continuare pe cei 12 zburători din acest sezon:
  
1.        “Angel” – M-2011
Acest porumbel, fiu din “Neamţu” şi “Ukrainianca”, revelaţia anului trecut,  nu se dezminte nici în acest sezon, obţinând 4 clasări din primele 5 etape, etapa de la Ştefăneşti ratând-o la mustată.
Anul trecut, ca yearling, a zburat primele două fonduri din planul de zbor, Nikolaev-515 km, respectiv Krivoi Rog-660 km, de la ambele sosind în prima zi, fiind foarte aproape de a prinde clasamentul.
Anul acesta va fi angajat în continuare la concursurile de fond, poate chiar şi maraton, în funcţie de forma în care se va afla. Aşa cum spuneam mai sus, probabil unii crescători ar fi încercat să obţină o normă la viteză, însă concursurile de viteză nu fac parte din obiectivele mele.

2.       “Mickey” – M-2011
Fiu din “Little Blue” – de la dl. Marian Mohora, acest mascul a început sezonul ca şi anul trecut, un pic mai încet, însă pe măsură ce distanţa s-a mărit, rezultatele nu au întărziat să apară. Astfel, a reuşit să claseze ultimele 3 etape, în etapa de demifond de la Ştefăneşti sosind primul pe crescătorie.
Vitalitatea acestui mascul, ca de altfel a tuturor descendenţilor lui “Little Blue” este, aşa cum spuneam în alte postări, una deosebită. Mă bazez pe această vitalitate pentru a face faţă cu succes zborurilor grele de fond-maraton.
Ca şi “Angel”, “Mickey” a zburat ca yealing primele două fonduri din planul de zbor, fiind oprit apoi din cauza năpârlirii avansate.

3.       “11 Pene” – M-2011
Acest porumbel este fenomenal la concursurile foarte scurte, de maxim 150km, însă devine mediocru la distanţe mai mari. Astfel, anul acesta la Focşani a obţinut locul 2 pe club, iar anul trecut, tot la prima etapă, a ajuns în primele 15 păsări.
2 etape clasate din primele 5 nu sunt deajuns pentru un porumbel de viteză, mai ales când “Angel” - porumbel de fond - a reuşit să claseze 4 din 5. Este adevărat ca putea clasa şi a treia etapă de la Albiţa, însă din lipsă de timp nu l-am înregistrat în ceas.

4.       “Sam” – M-2011
Probabil povestea acestui porumbel v-o amintiţi din alte postări.
Fiu din “Bricoux”, a obţinut locul 2 pe club la Derby-ul cu puii de la Baia Mare.
Ca yearling, anul trecut, s-a pierdut la prima etapă de demifond – catastrofa de la Caplani, revenind acasă după 31 de zile cu clema pe picior.
Anul acesta putea fi excepţional, bazându-se pe experienţa de anul trecut, sau dimpotrivă, catastrofal. Cert e că “Sam” s-a pierdut tot la prima etapă de demifond şi anul acesta.
Îmi asum vina pentru perderea lui, deoarece cu o etapă în urmă a sosit cu piciorul luxat şi însăngerat (probabil s-a agăţat cu clema de ceva în momentul lansării), iar eu trebuia să fi observat că nu este pe deplin refăcut înainte să-l angajez la Ştefăneşti. Mai ales când avea şi un pui mare, înţârcat chiar înainte de îmbarcare.
Sper să revină acasă şi să mă pot revanşa faţă de el. Probabil ca zburător este terminat, însă cred că merită o şansă ca reproducător. Singurul pui din el de anul trecut – femela “Bloom” – se pare că este una dintre noile speranţe din crescătoria mea.

5.       “Vistamar” – F-2011
Această femelă – fiică din “Redbull” de la dl. Adrian Crăciunescu, a fost angajată anul trecut doar la zborurile din ţară, fiind tardivă.
Având în vedere originea ei - 50% Sion, 50% Wim Muller -, mă aştept ca anul acesta să obţină rezultate bune la concursurile lungi. Deocamdată nu a reuşit să claseze, însă este o pasăre foarte constantă.

6.       “Roşia” – F-2011
Soră bună cu “Vistamar” , fiind tot tardivă, a avut acelaşi parcurs anul trecut. Anul acesta a reuşit să claseze etapa de demifond, chiar avea 2 clasări dacă o înregistram în ceas la Albiţa.
Sper să poată zbura cât mai departe anul acesta.

7.       “Leila” – F-2012
Fiică tot din “Redbull”, însă cu o altă femelă (fiică “Bricoux” – Natural Belgia), această femelă a reuşit să ajungă de fiecare dată ultima acasă, atât ca pui, cât şi anul acesta ca yearling.
Deocamdată este tot ce pot spune despre ea. S-ar putea ca să se piardă la primul fond, s-ar putea să vină foarte bine, de asemenea. Vom vedea.

8.       “Bloom” – F-2012
Această femelă, aşa cum spuneam mai sus, este una dintre tinerele speranţe. Fiică din doi zburători: “Sam” şi “Vistamar”, a reuşit să se ridice peste prestatiile ambilor părinţi (cel puţin până acum), obţinând nu mai puţin de 3 clasări în primele 5 etape, putând să o obţină şi pe a patra dacă o înregistram în ceas la Albiţa.
La început de sezon am vrut să o opresc la reproducţie (flerul poate), dar soarta a vrut să nu reuşesc să o împerechez cu “Redbull” – bunicul ei. Probabil, la anul, dacă va reuşi să rămână în crescătorie, o să încerc iarăşi această combinaţie. Este o femelă cu un fizic impecabil, mi-aş dori ca toate femelele mele să arate la fel ca ea.
Va fi angajată la primul fond pe pui mic.

  1. “Cocorul” – M-2012
Acest yearling este cel de-al doilea fiu din “Little Blue” care participă la zboruri în acest sezon. Are până acum 2 clasări, şi sper ca la fonduri să înceapă să-şi arate adevărata valoare. Momentan este în pereche cu “Bloom”, între aceştia doi existând o puternică legătură, legătură care m-a făcut să eşuez în tentativa mea de a împerechea femela cu bunicul ei, “Redbull”.

  1. “Rox” – M-2012
Fiu din “11 Pene”, acest mascul a fost senzaţional la zborurile cu puii din toamnă. Din păcate, doar cu o lună jumătate înainte de începerea sezonului, l-am găsit în curtea unui vecin, rupt de şoim. În acel moment nu m-am gândit nicio clipă că va mai putea zbura vreodată mai sus decât propria boxă. Dar porumbeii ne surprind mereu cu extraordinara lor putere de refacere.
Într-un final am decis să-l zbor anul acesta, însă nefiind înscris pe lista de start nu l-am înregistrat în ceas, chiar şi atunci când, spre marea mea uimire, a sosit primul de la Bârlad – 185 km.
Din calculele mele putea obţine 3 clasări până acum.

  1. “Tresa” – F-2012
Această femelă a fost achiziţionată împreună cu alţi câţiva pui, anul trecut. Doi dintre aceştia se află la matcă. La începutul sezonului am fost obligat să o folosesc şi pe ea “part time” la reproducţie, din cauza uliului care mi-a restrâns destul de mult lotul. A crescut doi pui împreună cu “Little Blue”, acum se află pe ouă.

  1. “Gutul” – M-2012 tardiv.
Acest mascul tardiv, achiziţionat în toamnă, este o altă mare revelaţie pentru mine, reuşind să-mi învingă în primele 2 etape porumbeii mei cu mult mai multă experienţă. Până acum are 3 etape clasate din 5.
Dacă va reuşi să treacă şi de primele două fonduri, va fi cu siguranţă printre favoriţii mei de anul viitor.

Aceasta este echipa mea înainte de primul fond de la Dobra Krynytsya, Ukraina.

Starea lor de cuib în acest moment este următoarea:
Perechea 1 – “Mickey” + “Roşia” – ouă 16 zile. Aici s-ar putea să fie o problemă cu laptele de guşă.
Perechea 2 – “Angel” + “Vistamar” – ouă 5 zile
Perechea 3 – “Cocorul” + “Bloom” – pui 5 zile
Perechea 4 – “11 Pene” + “Leila” – ouă 11 zile
Perechea 5 – “Gutul” + “Tresa” – ouă 5 zile
“Rox” este stingher, însă va fi motivat folosind o femelă, nou achiziţionată pentru matcă. Această femelă va fi cadoul meu pentru cel mai bun mascul zburător din acest sezon.

Sper ca majoritatea porumbeilor mei şi ai voştri să-şi poată găsi cu uşurinţă drumul spre casă.
Baftă tuturor!
Alte articole despre sezonul 2013, aici:

marți, 28 mai 2013

Etapa 4 - Stefanesti - UCPR 2013 - Concluzii

A patra etapă a sezonului cu porumbei maturi UCPR – via Moldova – şi prima etapă de Viteză-Demifond a avut loc în data de 19 Mai, cu lansarea din localitatea Ştefăneşti, distanţa medie aeriană, pentru cele 11 cluburi participante din Prahova, fiind de aproximativ 325 km.
Eliberarea porumbeilor s-a realizat la ora 6.15 AM, temperatura aerului fiind destul de ridicată: 16-19 C, vreme însorită, uşor vânt din spate, ca şi în etapa precedent.
Situaţia centralizatoare, conform datelor de pe site-ul uniunii este prezentată mai jos:
  

Concluzii:

Deşi vântul a fost la fel de prielnic, ca şi în etapa precedent, vitezele porumbeilor au fost semnificativ mai mici. Probabil, în drumul lor spre casă aceştia au fost obligaţi să se abată de la traiectoria dreaptă. Astfel, cea mai bună viteză medie a obţinut-o primul porumbel sosit în Ploieşti – 1313.881 mpm.
Timpul de închidere al concursului, evident, a crescut, fiind vorba de o distanţă mai mare, doar 3 cluburi reuşind să adune 20% din păsări sub 25 de minute: Păuleşti, Tîrgşorul Vechi şi Brătăşanca.

Iarăşi apar câteva greşeli în legătură cu numărul porumbeilor clasaţi, cea mai mare diferenţă fiind tot la clubul din Valea Călugărească: 257 porumbei clasaţi în loc de 234 (1168*20%), aşadar 23 de păsări clasate în plus.
Probabil există şi o altă justificare a acestei diferenţe care văd că se perpetuează, dar eu unul nu îmi dau seam ace poate fi.

Se observă că numărul porumbeilor angajaţi la această etapă a scăzut foarte mult: 11834 faţă de 13786 angajaţi la prima etapă. Asta înseamnă 1952 de păsări, respectiv 14.1%.
Mie unul condiţiile de concurs de până acum mi s-au părut ideale, înainte de această etapă nepierzând nicio pasăre. Din păcate, “Sam” nu a mai revenit de la acest concurs de demifond. Probabil va repeta figura de anul trecut când a revenit acasă după 30 de zile cu clema pe picior.
Oricum, această pierdere mi-o asum în totalitate, “Sam” revenind de la Albiţa cu un picior luxat şi însângerat, probabil nu s-a mai refăcut, având în vedere că avea şi un pui mare în cuib, pe care l-am înţărcat doar înainte de îmbarcare. Trebuia să fi observat acest lucru şi să nu-l angajez la această etapă.


Baftă în continuare!

Alte articole despre sezonul 2013, aici:
http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/p/sezon-2014-ucpr.html

Etapa 3 - Albita - UCPR 2013 - Concluzii

A treia etapă de viteză a sezonului cu porumbei maturi UCPR – via Moldova, a avut loc în data de 12 Mai, cu lansarea din localitatea Albiţa, distanţa medie aeriană, pentru cele 11 cluburi participante din Prahova, fiind de aproximativ 260 km.
Eliberarea porumbeilor s-a realizat la ora 6.30 AM, temperatura aerului fiind de cca. 13-15 C, vreme însorită, uşor vânt din spate.
Situaţia centralizatoare, conform datelor de pe site-ul uniunii este prezentată mai jos:
  


Concluzii:

Pentru prima dată, în acest sezon, vântul a bătut din spate. Acest lucru s-a reflectat în vitezele porumbeilor, care după cum se observă în tabel au fost mult mai mari decât în primele două etape, maxima de 1506.05 mpm aparţinând primului porumbel sosit în clubul Voiajorul Brazi.
Totuşi, timpul de închidere al concursului a crescut foarte mult, singurul club care a reuşit să obţină un timp foarte bun fiind Tîrgşorul Vechi. Inclin să îi dau dreptate lui Ad Schaerlaeckens care spunea că în cluburile cu concurenţa serioasă timpul de închidere este foarte mic.

O observaţie referitoare la clasamentele afişate pe site-ul uniunii.
Probabil că s-au strecurat câteva greşeli, pentru că nu înţeleg de ce pentru unele cluburi procentul porumbeilor clasaţi este mai mare de 20%.
Astfel, clubul Valea Călugărească angajează 1407 păsări în această etapă, iar un calcul simplu 1407 * 20% = 281 păsări clasate, în loc de 309. Aşadar, în acest club ultimele 28 de păsări nu aveau cum să claseze.
Şi în cazul clubului din Tîrgşorul Vechi există o diferenţă, însă mult mai mică: 166 faţă de 168.
Probabil, undeva s-a strecurat o greşeală în legătură cu numărul total de porumbei angajaţi, deoarece pe lansare adunând porumbeii angajaţi de fiecare club în parte obţinem 13471, iar pe clasamente apar 13552 de păsări. Este o diferenţă relativ mică, însă 16 păsări (2710-2694) nu ar fi trebuit să claseze pe lansare.
Sunt doar calcule matematice simple, cei de la Uniune ar trebui să fie mai atenţi.
Baftă în continuare!

Alte articole despre sezonul 2013, aici:
http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/p/sezon-2014-ucpr.html

Afaceri columbofile, traducerea articolului "Business and Pigeons" de Ad Schaerlaeckens

Mai jos aveţi traducerea articolului “Business and Pigeons” al lui Ad Schaerlaeckens (sursa: http://www.schaerlaeckens.com)

“S-a întâmplat în Aprilie să primesc un email de la dl. Claus din Danemarca. El văzuse o pasăre a lui M de Cock, scoasă la vânzare pe PIPA, cu seria B-12-4313903. A studiat ochii acestei păsări, precum şi ochii părinţilor ei.
Iar pentru el a fost evident, ceva era în neregulă cu originea acestui porumbel. Dar a existat o mică problemă. Pasărea avea certificat ADN. Totuşi, dl. Claus nu s-a dat bătut.
-          Cum se poate face o asemenea greşeală? se întreba el.
Ca şi un detectiv, acesta a făcut câteva cercetări, şi veţi crede sau nu, a avut dreptate. Pedigree-ul păsării era greşit, iar ADN-ul, de asemenea.
Bineînţeles, M de Cock nu a întocmit un pedigree fals.
O fi fost de vină software-ul utilizat pentru întocmirea pedigree-lor, din propriul computer? Sau mama acestui porumbel a fost o doamnă fierbinte?
Cine ştie!
Însă, fără munca de cercetare a crescătorului danez, alt cumpărător nu s-ar fi ales cu pasărea dorită, pentru care ar fi plătit.

M DE COCK
M de Cock a avut parte de multă publicitate în ultimul timp. El este unul dintre crescătorii care îşi poate vinde aproape toate păsările, iar după licitaţie, va avea păsări de vânzare în orice moment.
Ca destul de mulţi alţii.
Nu cu mult timp în urmă, aproape toate păsările sale au fost vândute pe o sumă record.
Ca şi în cazul licităţiei păsărilor Thone, suma obţinută a depăşit un milion. De asemenea, Thone a avut păsări de vânzare şi după terminarea licitaţiei sale totale.
După ce şi-a vândut aproape toate păsările în ţară, el a scos la licitaţie păsări în ţări exotice.
Aceştia sunt băieţi cu adevărat speciali.
Este întradevăr uimitor cum reuşesc aceştia să facă păsările lor aşa de căutate, peste tot în lume, iarăşi şi iarăşi.
Este cu adevărat admirabil modul în care aceştia reuşesc să reproducă campioni după campioni. Am spus “campioni”? Hmmm!

ADMIRAŢIE RECIPROCĂ
Tânărul crescător Ulrich Lemmens a observat, de asemenea, că atât Thone cât şi De Cock trebuie să aibă păsări cu adevărat miraculoase.
Altfel de ce s-ar licita aşa de mulţi bani pentru păsările lor, pe PIPA?
Dar, coincidenţă, se pare că De Cock crede acelaşi lucru despre păsările lui Lemmens. Pentru că licitează sume mari de bani pe păsările acestuia.

PROSTIE?
Aşadar, M de Cock doreşte păsări Lemmens, şi Lemmens doreşte păsări De Cock. Noi am spune: “Perfect! Hai să facem schimb reciproc de păsări!”
Dar, probabil noi suntem fraieri. Sau lacomi. Sau egoişti. Aceşti oameni îşi pun păsările la vânzare pe PIPA şi licitează fiecare pe păsările celuilalt.
De ce fac acest lucru? Pentru a ridica preţul pentru chinezi?
Haide, să fim mai puţin suspicioşi, vă rog.
Totul are un motiv.
Dacă ar face schimb de păsări, PIPA nu ar obţine niciun commision, iar acest lucru nu este ceea ce vor. Jos şi Marc nu sunt oameni la fel ca mine şi voi. Ei sunt generoşi şi filantropici.
Nu vă sensibilizează un astfel de gest?

ADEVĂRUL
Chiar acum este în plină desfăşurare licitaţia lui Leo Horemans. El şi-a vândut aproape toate păsările acum 5 ani, iar acum îşi vinde din nou aproape toate păsările. Peste 500 de porumbei.
Lăsând gluma deoparte, când am spus că acest om are păsări bune, m-am înşelat. El are păsări FOARTE bune.
Dar asta nu e totul.
Oamenii de aici spun că nici cel mai mare campion nu reuşeşte să reproducă o pasăre bună din zece pui. 10% păsări bune? Acesta este un procent optimist pentru oricine.
Campioni ca Koopman, Verkerk, Vercamen, van Elsacker şi mulţi alţii reproduc 200 de pui în fiecare an. Aşadar, 20 de păsări bune pe an, 60 în 3 ani. Care crescător din lume are 60 de păsări bune în propria volieră?
De asemenea, asta înseamnă 540 de păsări proaste. Şi repet, ăsta este un procent optimist.

Dar să presupunem că Leo este diferit. În timp ce nimeni din această lume nu poate reproduce 10 păsări bune din 100, probabil campionul Leo reuşeşte să reproducă 33 de păsări bune din 100, ceea ce îl face cel mai bun crescător din lume.
El a scos la vânzare peste 500 de păsări chiar acum. Dacă 30% sunt bune, ceea ce după mine este o iluzie, aproximativ 350 porumbei nu sunt buni de nimic. Cu aceşti 350 de porumbei, Leo detine mai mult gunoi decât mine. Eu, personal, nu am 350 de păsări de proastă calitate în volieră.
Surprinzător, oamenii oferă o mulţime de bani pe aceşti 350 de porumbei.

BOLT
Pentru “Bolt”, porumbelul care nu a obţinut niciodată un loc întâi, cea mai bună ofertă a ajuns, în acest moment, la 160.000 EURO. (n.t.: Porumbelul Bolt a fost vândut cu 310.000 EURO, ceea ce a reprezentat un nou record pentru PIPA).
Sunt aceşti oameni nebuni sau proşti?
Hmmm! Probabil că sunt deştepţi. Asta înseamnă să ai simţul afacerii.
Folosind această pasăre pe post de “taur” nu este o problemă în a reproduce 20 de pui anual. Cu o bună propagandă, puii ar putea fi vânduţi cu 8.000 EURO fiecare. Asta înseamnă că, în scurt timp, cumpărătorul îşi va obţine banii înapoi.
În urmă cu 5 ani, înainte de prima sa licitaţie totală, i-am sfătuit pe străini să-l viziteze pe Leo şi să cumpere păsările sale. Ei nu m-au ascultat. Cine naiba a fost Leo Horemans?

ÎNCĂ
Încă Leo Horemans are păsări fantastice. Sângele păsărilor sale se află în cei mai buni zburători din crescătoria mea. Pentru distanţe scurte, nici nu mi-aş putea dori altceva. Dar, de asemenea, acest crescător, care a devenit faimos în câţiva ani, reproduce păsări de o calitate slabă.
Iar asta este ceea ce oamenii, uneori, uită, în timp ce citesc toate bla, bla, bla-urile.

Alte articole Ad Schaerlaeckens, aici:

Articole ale altor columbofili celebri, aici:

marți, 14 mai 2013

Etapa 2 - Barlad - UCPR 2013 - Concluzii

A doua etapă de viteză a sezonului cu porumbei maturi UCPR – via Moldova, a avut loc în data de 4 Mai, cu lansarea din localitatea Bârlad, distanţa medie aeriană, pentru cele 11 cluburi participante din Prahova, fiind de aproximativ 188 km.
Eliberarea porumbeilor s-a realizat la ora 6.30 AM, temperatura aerului fiind de cca. 12-13 C, vreme înnorată pe toată durata concursului, uşor vânt din faţă.
Situaţia centralizatoare, conform datelor de pe site-ul uniunii este prezentată mai jos:



Concluzii:
Condiţiile de zbor fiind aproximativ la fel cu cele din prima etapă, nu ne aşteptăm la diferenţe majore între această etapă şi cea de la Focşani.
Totuşi se poate observa o creştere semnificativă a timpului de închidere a concursului.
Astfel, dacă la Focşani aveam cluburi unde concursul s-a încheiat în mai puţin de 15 minute (Păuleşti, Ploieşti, Strejnic, Tîrgşorul Vechi, Brătăşanca), de această, doar clubul din Tîrgşorul Vechi s-a apropiat de această valoare.
În schimb, a crescut numărul cluburilor unde concursul a durat mai mult de 30 de minute (Victoria Floreşti – 32.6, Şoimul Aluniş – 41.8) şi, chiar mai mult de o oră, pentru clubul din Slănic – 68.6 minute.

Aşa cum spuneam şi într-o altă postare referitoare la această etapă, porumbeii au sosit speriaţi de la acest concurs, având o anumită reticenţă în a intra în crescătorie. Probabil, undeva pe parcursul zborului, ceva a speriat porumbeii.
Sau probabil vremea înnorată după o perioadă destul de mare de vreme însorită a micşorat viteza porumbeilor, deşi dacă mă uit pe coloana vitezelor medii a primului porumbel înregistrat pe fiecare club în parte, acestea au fost, pe alocuri, chiar mai mari decât în prima etapă.

Un lucru bun pe care îl observ este faptul că numărul porumbeilor angajaţi la această etapă este aproximativ egal cu cel de la etapa precedentă, 13743 faţă de 13786, ceea ce înseamnă că pierderile de a prima etapă au fost infime. De asemenea, şi numărul membrilor s-a modificat puţin, în sensul creşterii acestuia.

Concluzia generală este că aceste două prime etape au decurs similar, diferenţele fiind nesemnificative.
Voi reveni cu etapa de la Albiţa, unde sper să putem vedea mai multe diferenţe, ţinând cont de faptul că vântul a fost favorabil păsărilor, iar vitezele de zbor au fost mult mai mari.

Baftă în continuare!

II - Sezon 2013 - UCPR - Barlad si Albita

Nu ne putem plânge că vremea nu a fost bună cu noi, columbofilii, în ultimele două săptămâni. Ultimele două etape de viteză, înaintea primei etape de demifond, s-au desfăşurat în bune condiţii, deşi trebuie să recunosc că au fost diferenţe notabile între aceste două concursuri, din punct de vedere al sosirii porumbeilor.
Mă refer aici la etapa din 4 Mai cu lansare din localitatea Bârlad şi la etapa din 12 Mai cu lansare de la Albiţa.

Etapa Bârlad – vremea a fost înnorată, temperaturi de 12-13 C la ora lansării, 6.30 AM. Porumbeii au avut totuşi un uşor vânt din faţă. Sosirile în propria crescătorie au fost oarecum surprinzătoare.
Astfel, primul sosit a fost nimeni altul decât “Rox”, masculul cu aripa ruptă de care vorbeam în postarea trecută (http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/2013/04/i-sezon-2013-ucpr-focsani.html). Aşa cum spuneam în acea postare, pe acest mascul nu îl pot înregistra în ceas, deoarece nu este pe fişa de start.
Apoi, a sosit masculul tardiv “Gutul” obţinând a doua clasare din acest sezon. Oare cum a reuşit acest tardiv, care nu a văzut în viaţa lui Bârladul să bată porumbei cu mulţi kilometri sub aripi? Oare cum a reuşit “Rox” care şi acum îşi ţine aripa trenată, să ajungă înaintea celorlalţi? Sunt două întrebări la care nu ştiu dacă voi primi răspuns vreodată.
Oricum toţi porumbeii au venit speriaţi de la această etapă.
Al treilea sosit a fost “Angel”, cel mai constant porumbel al meu, şi el aflându-se tot la a doua clasare.
A mai prins clasamentul şi femela yearling “Bloom” – nepoată din “Redbull” şi “Bricoux”.
Nu am avut pierderi la acest concurs, însă porumbeii s-au strâns destul de greu.

Etapa Albiţa – cer senin cu mult soare, temperaturi un pic mai mari decât cu o săptămână în urmă (15-16 C). Elementul principal a fost vântul, care de data asta a bătut dinspre Nord, ajutând porumbeii în drumul lor spre casă.
La această etapă sosirile porumbeilor au fost mult mai logice şi normale. Primul sosit a fost “Angel” urmat la mică distanţă de “Mickey” – fiu Little Blue. Apoi, într-o jumătate de oră aveam acasă 11 din cele 12 păsări angajate. Doar “Gutul” tardivul care a sosit al doilea etapa trecută a sosit un pic întârziat. Pierderi nule şi de data asta.
Sper ca cei doi să obţină clasări, aceştia sunt singurii pe care i-am înregistrat în ceas, fiind nevoit să plec de acasă imediat dupa sosirea lor. Viteza medie estimată de mine, pentru aceşti doi porumbei, ar fi de cca. 1260-1270 mpm.

Baftă în continuare!

Alte postari despre sezonul 2013 maturi - UCPR, aici:

vineri, 10 mai 2013

Ganduri columbofile, dupa articolul "My idea" de Ad Schaerlaeckens

Mai jos găsiţi traducerea articolului “My idea” al lui Ad Schaerlaeckens (sursa: http://www.schaerlaeckens.com/).

“Un reporter al unei publicaţii străine a dorit să cunoască părerea mea în legătură cu o serie de lucruri. Ideea era de a clarifica unele lucruri neînţelese în ţara sa. Prin urmare el şi-a dorit să publice gândurile mele.
Am acceptat însă cu o condiţie:
-          Trebuie să precizezi clar că declaraţia mea este doar ceea ce gândesc eu şi nimic mai mult.
Asta nu a fost o problemă pentru el, aşadar i-am ascultat întrebările şi am răspuns pe rând. Din moment ce concetăţenii săi au găsit ideile mele interesante, le-am publicat şi aici.

VITEZĂ
Unde se găsesc cele mai bune păsări de viteză? Şi care au fost cele mai bune păsări de viteză pe care le-ai văzut vreodată?

Este greu de spus unde sunt cei mai buni porumbei de viteză, atâta timp cât nu se pot compara. Este uşor să spui unde competiţia este slabă. Acolo unde concursul durează un timp mai lung, săptămână de săptămână.
Dacă insişti să menţionez un nume, aş putea spune zona Berlaar. Deci, Leo Horemans nu-şi datorează faima sa concurenţei slabe.
Cele mai bune păsări de viteză pe care le-am văzut vreodată au fost aşa numitul Olieman de la J v d Veeken şi o pasăre numită Sprint a răposatului Marcelis. Această pasăre a câştigat nu mai puţin de 22 locuri întâi, fiind în mod repetat cea mai rapidă pasăre din întreaga provincie.

DEMIFOND
Este adevărat că provincia Antwerp este cea mai bună la etapele de distanţă mijlocie?
Au dreptate oamenii care-şi doresc doar porumbei a căror serie începe cu 6? (6 este prima cifră a tuturor inelelor matricole din provincia Antwerp).

Ai dreptate, păsările din Antwerp sunt bune pe distanţe medii, şi, întradevăr, se poate să fie cele mai bune. Pe de altă parte, Antwerp, de asemenea, îşi datorează faima sa, scriitorilor din trecut. Ei au locuit în această provincie şi, evident, au scris foarte mult despre crescătorii din propria lor provincie, crescători cu care erau familiarizaţi.
În ceea ce mă priveşte pe mine, am importat multe păsări din Antwerp, dar una dintre cele mai bune păsări ale mele a fost de la un crescător care a trăit în Flandra.

FOND-MARATON
Olandezii sunt consideraţi a fi cei mai buni zburători pe distanţe lungi. Cine au fost cei mai buni în ultimii ani?

În ceea ce priveşte distanţele lungi există o clară distincţie între concursurile de o zi (de la  500 la 700 kilometri) şi cele de două zile (de la 700 la 1150 Kilometri). În concursurile de două zile păsările sunt eliberate la prânz, şi acestea rămân o noapte afară. Aceste păsări sunt de alt tip faţă de cele de o zi.
În trecut, Kuypers, v d Wegen Braakhuis, Van Wanroy, Brinkman, Bruggeman, Lazeroms, Muller, van den Eynde şi aşa mai departe, au fost cei care au câştigat. Apoi au venit Volkens, Vertelman şi alţii. Astăzi, van Dommelen, Beens, Batenburg v d Merve şi Limburg sunt remarcabili.
Beens a înregistrat în repetate rânduri mai multe păsări în miez de noapte, ceea ce era un lucru de neconceput în trecut.

PUII
Ştim cine sunt cei mai buni zburători cu păsări tinere în Belgia. Acei crescători care obţin rezultate foarte bune în etapele naţionale şi îi putem găsi pe Internet. Dar în Olanda nu există etape naţionale pentru pui. Care sunt, după părerea ta cei mai buni?

Hmm! Îndrăznesc să spun că eu am fost cel mai bun în anii 80 şi 90. Cel puţin aşa spun hârtiile. În ceea ce priveşte Orleans, Revista Natională Columbofilă NPO realizează un clasament anual, iar numele meu a apărut în mod repetat în fruntea listei. La această etapă, păsări din întreaga ţară concurau împreună (200.000 porumbei!!!).
Astăzi Orleans este istorie. Crescătorii care sunt printre cei mai buni din ţară, la ora actuală, sunt Comb van Wanroy, Embregts, Theunis şi van der Putten.

GREŞELI
Fac şi crescătorii ca Ad Schaerlaeckens greşeli? Aceasta a fost următoarea întrebare.

Bineînţeles că fac greşeli. Îndrăznesc să spun, chiar multe.
O mare greşeală am făcut în anii 90. În acele zile Vandenabeele avea păsări fantastice, iar eu aveam pui din cele mai bune păsări ale lui, de exemplu pe Kolonel (tatăl lui Bliksem), Turbo şi mulţi alţii. Puii reproduşi din aceştia nu au fost buni în primul an, şi ca urmare, am eliminat toate păsările Vandenabeele.
Aceasta a fost o prostie, întradevăr, dar nu la fel de mare ca ceea ce i s-a întâmplat unui dealer japonez. Acesta mi-a cerut atunci să cumpăr porumbei de la un crescător renumit pentru calitatea păsărilor lui. I-am cumpărat păsări Vandenabeele, însă în acele zile nimeni din Japonia nu auzise de Vandenabeele, de aceea, el nu a putut vinde niciuna din acele păsări şi după câţiva ani le-a eliminat.
Acesta a fost motivul pentru care a fost părăsit de soţie. Unii ar putea spune că a fost un om norocos, nu ştiu…

STRĂINII
Care este greşeala pe care o fac cei mai mulţi străini?

Ei cumpără păsări proaste.

SALMONELOZA
Care crezi că este cel mai bun antibiotic împotriva salmonelozei?

Sunt mai multe antibiotice bune, însă cred că Baytril-ul este cel mai bun. Administrat pentru cel puţin 10 zile consecutive.
Administrarea Baytril-ului 12 zile consecutive pe an este OK.
Administrarea Baytril-ului de 12 ori câte o zi cauzează probleme pe termen lung.

PRINCIPALA CALITATE
Care este principala calitate a unui porumbel bun?

Două lucruri sunt esenţiale: o stare de sănătate bună şi pene moi.

SFATURI
Ce sfaturi ai pentru străini?

Un nume celebru nu înseamnă păsări bune. Cele mai bune păsări le poţi găsi, deseori, în crescătoriile unor crescători necunoscuţi care concurează cu doar câteva păsări.
În Olanda şi Belgia unii au realizat foarte bine că pentru a deveni renumit în afara ţării, trebuie să concurezi multe păsări şi pe distanţe lungi. Deci, asta este ceea ce fac ei. Iar aceşti crescători, deseori, cumpără păsări de la crescători cu un număr restrâns de păsări, care nu concurează pe distanţe lungi.

joi, 9 mai 2013

Etapa 1 - Focsani - UCPR 2013 - Concluzii

Prima etapă a sezonului de concurs cu porumbeii maturi 2013 - UCPR - via Moldova, la care au participat 11 cluburi din judeţul Prahova, a avut loc în data de 28 Aprilie, cu lansare din localitatea Focşani, distanţa aeriana medie de 127 km.
Eliberarea porumbeilor s-a realizat la ora 7.00 AM, temperatura fiind de 14-16 C pe toată durata concursului, uşor vânt din faţă.
Iată mai jos situaţia centralizatoare conform datelor de pe site-ul uniunii.

Concluzii:
Durata concursului (intervalul dintre primul şi ultimul porumbel clasat).
După cum se observă în tabel, porumbeii s-au strâns relativ repede în majoritatea cluburilor, 14.3 minute Brătăşanca, până în 15 minute la Păuleşti, Ploieşti şi Strejnic, un pic mai mult la cluburile din Valea Călugărească, Viitorul Predeşti, Victoria Floreşti şi Voiajorul Brazi. Au fost două cluburi la care porumbeii au sosit mai greu: Şoimul Aluniş – 31 minute, respectiv Valea Slănicului – 44 minute.
De asemenea, a fost si un club - Tîrgşorul Vechi -, unde porumbeii s-au strâns foarte repede, în mai puţin de 10 minute. Aşa cum spunea si Ad Schaerlaeckens în ultimul lui articol "Paper birds" (traducerea o găsiti aici: http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/2013/05/pasari-de-hartie-dupa-articolul-paper.html), cluburile unde concursul se încheie repede sunt cluburi cu concurentă puternică, iar cele unde concursul dureaza mult timp sunt cluburi cu concurenta slabă. Eu nu m-aş grăbi sa trag asemenea concluzii. Să vedem mai departe.

Vitezele medii de concurs.
Cele mai mari viteze de concurs s-au obţinut în cluburile Viitorul Predeşti (1283.563 mpm), Valea Călugărească (1277.92 mpm) şi Voiajorul Brazi (1239.88 mpm). De cealaltă parte, cele mai mici viteze le-au avut porumbeii crescătorilor din cluburile Valea Slănicului (1045.090 mpm) şi Şoimul Aluniş (1075.841 mpm).

Dacă ne uităm pe hartă putem observa uşor motivul pentru care cele două cluburi din nordul judeţului, Valea Slănicului şi Şoimul Aluniş au obţinut rezultate slabe la această etapă. În primul rând aceste cluburi au distante de concurs mai mici cu câţiva kilometri decât celelalte cluburi. O să spuneţi că nu sunt mult mai mici, maxim 28 km. Însă raportat la distanţa mică de concurs de la această primă etapă, diferenta este semnificativă – 22%.

O să spuneţi, apoi, că şi Valea Călugărească a avut o distanţă mică de concurs, chiar mai mică decât a clubului din Aluniş, iar crescătorii din Valea Călugărească au obţinut, totuşi, rezultate mai bune.  Dacă privim iarăşi harta o să vedem şi adevăratul motiv, şi anume densitatea mare de cluburi din sudul judeţului. Aşadar, la această etapă porumbeii au fost antrenaţi în stol masiv către sudul judeţului, păsările celor din nord desprinzându-se, evident, mult mai greu de stolul compact.

Părerea mea este că, mai ales la concursurile scurte şi foarte scurte, porumbeii celor cu distanţă mai mare sunt favorizaţi. De ce? Pentru că viteza de zbor a porumbeilor nu este constantă pe tot parcursul zborului. În momentul lansării, viteza este foarte mică, deoarece porumbeii dau ture de recunoaştere în cerc. Apoi, odată puşi pe direcţie, viteza creşte continuu, aceasta fiind maximă în apropierea casei. Repet, această situaţie apare în cazul concursurilor de viteză.
Astfel, deşi între cluburile din Valea Călugărească şi Viitorul Predeşti sunt 22 de kilometri distanţă aeriană, aceşti ultimi 22 de kilometri sunt parcurşi cu o viteză mult mai mare decât prima sută, iar porumbeii crescătorilor din Predeşti vor fi favorizaţi.
Trebuie să recunoaştem, însă, supremaţia porumbeilor de viteză a crescătorilor din clubul Viitorul Predeşti. Primul porumbel sosit în acest club a fost înregistrat la ora 8 şi 44 de minute, oră la care majoritatea cluburilor cu distanţă mai mică nu înregistrase nicio pasăre. Aşadar, chiar lăsănd distanţa la o parte, porumbeii din Predeşti au ajuns mai repede acasă.

În concluzie, această primă etapă a fost o etapă normală de viteză, porumbeii de viteză fiind campioni.
Baftă în continuare! 

Alte articole despre acest sezon puteti citi aici:
http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/p/sezon-2014-ucpr.html

marți, 7 mai 2013

Pasari de hartie, dupa articolul "Paper Birds" de Ad Schaerlaeckens

Articolul prezentat mai jos se bazează pe articolul “Paper Birds” al lui Ad Schaerlaeckens (sursa: http://www.schaerlaeckens.com/).

“Este inutil să spun cât de mult a schimbat lumea, Internetul. Şi sportul columbofil, de asemenea. Viaţa fără Internet este de neconceput astăzi, dar există şi o serie de dezavantaje. Dezavantaje care afectează şi sportul columbofil.

Site-urile de porumbei
Unele site-uri sunt concepute doar în ideea de a face bani. Nu am nimic împotriva licitaţiilor de porumbei, nu am nimic împotriva împingerii unor păsări în faţă, cu condiţia ca informaţiile oferite să fie adevărate. În situaţia de acum, în special străinii sunt deseori induşi în eroare.
Gândiţi-vă la cine face propagandă aceste site-uri? Evident, crescătorilor de la care pot face bani.
Un comision de 30% pentru administratorii site-urilor, poate fi o mulţime de bani. Astfel se întâmplă ca sportul columbofil să pară a fi singurul sport în care minciuna este prezentată şi vândută ca fiind adevărată.

Doar ei
Nu aveţi nevoie decât să vorbiţi cu străinii şi veţi şti ce vreau să spun. Singurele nume pe care le cunosc sunt numele văzute pe Internet. Ei nu-şi dau seama că aceste persoane de multe ori plătesc pentru a li se face publicitate. Sau că numele apar pe Internet cu un singur motiv: ei vor să scoată foarte curând păsări la licitaţie.”

De multe ori am văzut cu toţii pe site-urile româneşti de porumbei, cum sunt prezentaţi crescătorii celebri, unii oferind chiar şi propriile “secrete” columbofile, alţii mergând şi mai departe răspunzând la întrebări sau oferind cadouri. Însă, cu foarte mici excepţii, doar după câteva zile, aceşti crescători îşi anunţă o super licitaţie, unde vor oferi spre vânzare descendenţi din cei mai buni porumbei ai lor. Chiar mai credeţi în Moş Crăciun?
Să vedem ce spune Ad Schaerlaeckens în continuare:

“Astăzi, în special chinezii, plătesc bani mulţi pentru porumbei, de fapt mult prea mulţi bani.
Iar acesta este motivul pentru care unii crescători îşi vând “toate păsările lor” de două ori în doar câţiva ani. Toate aceste păsări, evident, sunt prezentate ca păsări bune, sau chiar mai mult, super-păsări, dar…
Toată lumea în Olanda şi Belgia ştie că mai mult de 90% din puii obţinuti, chiar din porumbei campioni, nu sunt buni. Se întâmplă tot mai des ca sume mai mari de 1000 Euro să fie plătite pentru cele mai ieftine păsări. Nebunie!
Întrebaţi orice crescător serios şi sincer, câţi porumbei buni reproduce la fiecare 100 de pui, şi pot să garantez că nimeni nu va îndrăzni să spună 10. De ce reproduc ei aşa de mulţi pui? Pentru a-şi mări procentul de porumbei buni obţinuţi, evident.
150 de pui pe an este minimul pe care majoritatea campionilor îl reproduc. Asta înseamnă 600 de pui în 4 ani. Dacă ei obţin 6 păsări bune pe an, asta înseamnă 24 păsări cu adevărat bune în aceşti 4 ani.
 Sau 576 de păsări proaste pentru care, de asemenea, se plătesc foarte mulţi bani în aceste licitaţii.
Cine poate avea aceste 24 de păsări foarte bune? Nimeni în întreaga lume, cu excepţia câtorva milionari care sunt colecţionari.
Chiar mă întreb cine obţine ZECE păsări bune, indiferent de numărul de pui reproduşi anual. Şi totuşi, vizitatorii site-urilor sunt făcuţi să creadă că toate păsările oferite spre vânzare sunt bune.”

Eu, totuşi, înclin să cred că unii cumpărători cunosc toate aceste aspecte. Atunci ce îi determină pe aceştia să cumpere păsări de o calitate slabă?
Probabil, unii sunt convinşi că cea mai proastă pasăre din crescătoria unui mare campion este mult mai bună decât cea mai bună pasăre din propria crescătorie. Aceştia sunt aceia care îşi subestimează propriile păsări, şi vor căuta neîncetat să cumpere păsări din ce în ce mai bune. Nu îşi vor crea niciodată propria linie, pentru că vor fi mereu în căutare de ceva nou.
Apoi, sunt crescătorii care vor să aducă în propria crescătorie sânge nou pentru infuzie. Aceştia ştiu că un porumbel care s-a dovedit inferior la zbor poate fi un bun reproducător.
Aşadar, nu toţi se lasă “păcăliţi” cu bună ştiinţă, aşa cum sugerează Ad Schaerlaekens.

“Derutant
Deseori se întâmplă următorul lucru: un crescător consideră că familia sa de porumbei se degradează din punct de vedere calitativ. Deci, ce face acesta? Vinde majoritatea porumbeilor, păstrându-i pe cei mai buni. Cu banii obţinuţi pe gunoiul vândut, el încearcă să cumpere păsări bune.
De multe ori străinii mă întreabă:
-          Campionul X şi-a licitat aproape toate păsările sale, datorită sănătăţii precare sau bătrâneţii, dar acum văd acelaşi crescător cum licitează pe alte site-uri, achiziţionând noi porumbei. Cum este posibil aşa ceva?
Aveţi acum răspunsul la întrebare. Este surprinzător, întradevăr, cât de bună poate fi o licitaţie pentru sănătate. După licitaţie, durerea din genunchi şi spate dispar ca prin minune, iar afecţiunea pulmonară nu mai există. Sau, amintiţi-vă de Thone, ochii campionilor sunt iarăsi perfecţi.”

Totuşi, dacă aşa cum spune Ad, toată lumea vinde doar gunoaie, cum reuşesc aceşti crescători să-şi îmbunătăţească familiile proprii cumpărând, la rândul lor, păsări de la aceste licitaţii?
Eu tind să cred că majoritatea campionilor ajung într-un punct de impas, când îşi dau seama că dacă nu aduc sânge nou, nu vor mai putea rămăne în top. Evident, îşi licitează majoritatea păsărilor fără valoare din crescătorie, păstrându-şi doar vârfurile. Iar pentru a reuşi să-şi vândă acest balast, apelează la tot felul de şiretlicuri, licitaţia “totală” fiind preferata multora. Apoi, îşi aduc sânge nou în crescătorie pentru infuzie în porumbeii păstraţi. Pare destul de logic.

“Eu întotdeauna am spus că trebuie să se cunoască puterea competiţiei înainte de a cumpăra. Spune-mi împotriva cui concurezi ca să-ţi spun cât de bune sunt păsările tale!
În Olanda există o zonă recunoscută pentru păsările sale de o calitate slabă. În fiecare weekend, concursurile durează mai mult decât oriunde altundeva.
Weekend-ul trecut, Aprilie 2013, am avut concursuri echitabile. Vremea bună şi vântul din faţă au favorizat păsările bune. În majoritatea zonelor, etapa s-a terminat în aproximativ 13 până la 15 minute. Asta înseamnă că în 15 minute, un sfert dintre păsări au fost acasă.
Dar în acea zonă, la care am făcut referinţă, a fost necesar o jumătate de oră înainte de a se închide concursul. Întâmplător (?) câteva nume celebre pe plan internaţional trăiesc în acea zonă.
Evident, este mult mai uşor să obţineţi rezultate bune atunci când concuraţi împotriva crescătorilor din astfel de zone, unde se concurează împotriva unor păsări slabe.
Mama mea are 92 de ani. Dacă aş juca tenis împotriva ei şi a unchiului meu, voi fi campion, cu siguranţă.
Dar acest lucru ar fi diferit dacă aş juca împotriva fiului meu şi a prietenilor săi.

Exemplu
Oamenii iubesc câstigătorii. Dar un învingător nu este îndeajuns de bun pentru mine. Eu vreau să ştiu unde a fost obţinut premiul întâi.
Aşa cum am spus, în ultimul weekend din Aprilie, porumbeii care au ajuns cu 15 minute după prima pasăre, nu au clasat. După 15 minute, un sfert dintre păsări au foat acasă, iar etapa s-a încheiat, în afară de acea zonă.
Un crescător ce a concurat acolo, să-i spunem Domnul X, a obţinut locurile 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12. Pare impresionant, dar acest rezultat nu a fost mai mult decât o glumă. I-au trebuit 17 minute pentru a înregistra aceşti 12 porumbei. Deci, în 17 minute, niciun alt crescător din acest club nu au înregistrat o pasăre, în timp ce în alte zone, etapa s-a încheiat după 12 minute.
Dar Domnul X poate scoate în evidenţă un rezultat senzaţional, câştigarea primelor 12 locuri fiind senzaţională.
Un crescător care locuieşte aproape de acesta, să-I spunem Domnul Y, a participat în acelaşi concurs dar în alt club. Prima pasăre a Domnului Y a sosit cu 4 minute înainte de prima pasăre a Domnului X şi nu a reuşit decât un loc 17 în propriul club.

Iarăşi INTERNET-ul
Le-am explicat unor vizitatori străini cum să se uite la rezultatele de pe Internet. Şi i-am sfătuit să ia în consideraţie şi numărul porumbeilor angajaţi. Dacă un crescător angajează 5 păsări sau 150, aceasta poate fi o mare diferenţă.
M-au întrebat unde pot să găsească, în clasamente, pe acei renumiţi crescători de care auziseră. Le-am arătat şi au fost surprinşi să vadă cât de modeste erau rezultatele acestora. Şi au fost, de asemenea, şocaţi când au văzut cât de buni au fost unii crescători complet necunoscuţi, care, în cele mai multe cazuri, au concurat cu doar câteva păsări.
A câştiga 50 de premii arată impresinant. A câştiga 5 premii nu prea.
Dar când primul columbofil angajează 150 de păsări şi obţine 50 de premii, rezultatul este chiar slab.
Dacă al doilea columbofil a angajat doar 5 păsări, rezultatul său a fost, de fapt, super.”

Totul se reduce la unghiul din care privim lucrurile. Din păcate puţini columbofili ştiu să citească corect un clasament, majoritatea se uită doar pe fişa clasamentului porumbeilor, uitând să studieze şi fişa crescătorilor, unde se poate vedea exact câţi porumbei a angajat fiecare crescător în parte.
Eu unul prefer să cumpăr porumbei de la acei crescători care angajează păsări puţine, iar procentul clasărilor este maxim, decât de la un crescător care are rezultate senzaţinonale dar angajează sute de păsări. Pentru că mereu gunoiul va fi mult mai mare în cazul al doilea, iar riscul de a cumpăra acel gunoi creşte semnificativ.

Baftă în concursuri!

Alte articole Ad Schaerlaeckens, aici:

Articole ale altor columbofili celebri, aici: