"HONESTY is a very expensive gift. Do not expect it from cheap people" - "CORECTITUDINEA este un dar foarte scump. Nu te astepta la asa ceva din partea oamenilor ieftini"

Warren Buffet



vineri, 22 martie 2013

Plan de zbor UCPR 2013 - Prahova

Mai jos gasiti planul de zbor pentru sezonul de maturi 2013 - UCPR, pe ruta Ukraina, via Radauti Prut (Moldova).
Cluburi participante, conform datelor de pe site-ul uniunii (http://www.ucpt.ro/planuri_zbor_2013.php):
1. Strejnic
2. Ploiesti
3. Valea Calugareasca
4. Voiajorul Brazi
5. Viitorul Predesti
6. Soimul Alunis
7. Paulesti
8. Valea Slanicului
9. Bratasanca
10. Victoria Floresti
11. Targsorul Vechi

Clasamentele se vor face pe protocol, judet, lansare.
Au fost stabilite urmatoarele protocoale:
1. Victoria Floresti-Bratasanca-Paulesti
2. Victoria Floresti-Bratasanca
3. Paulesti-Soimul Alunis-Valea Slanicului
4. Ploiesti-Valea Calugareasca-Voiajorul Brazi-Stejnic-Viitorul Predesti
5. Ploiesti-Valea Calugareasca
6. Soimul Alunis-Valea Slanicului
7. Strejnic-Voiajorul Brazi
8. Targsorul Vechi



Se observa ca atat etapele de viteza, cat si cele de viteza-demifond sunt organizate pe teritoriul Romaniei, iar etapele de fond si maraton au lansarile din Ukraina.


Dezavantajul acestui plan este devierea rutei de zbor sub un unghi destul de mare intre etapele de viteza si viteza-demifond si cele de fond, maraton. Oricum fata de planul de zbor pe Bulgaria, aceasta varianta pare sa fie mult mai buna, mai ales pentru jucatorii de fond-maraton.
Avantajul planului consta in efectuarea etapelor de demifond pe teritoriul Romaniei, astfel incat pasarile nu vor fi nevoite sa stea doua nopti in masina de transport, cum s-ar fi intamplat daca s-ar fi zburat pe Republica Moldova. Totusi, va trebui o organizare foarte buna pentru ca trasportatorul sa poata ajunge cu pasarile in Radauti Prut la o ora rezonabila. Sa speram ca nu vom avea lansari la cateva minute dupa ce masina a ajuns pe pozitie.

1. Sezonul de concursuri va lua startul in data de 28 Aprilie 2013, cu etapa de viteza de la Focsani. Distanta de concurs aproximativa: 110 km.
2. Etapa a doua de viteza va avea lansarea din localitatea Barlad, in data de 5 Mai 2013. Distanta de concurs in jur de 180 km.
3. A treia etapa de viteza se va desfasura in data de 12 Mai 2013, cu lansarea din localitatea Albita. Distanta de concurs va fi in jur de 250 km.
4. A patra etapa va fi una de viteza-demifond, cu lansarea din localitatea Stefanesti, in data de 19 Mai 2013. Distanta de concurs 320 km.
5. In data de 26 Mai 2013 se va repeta etapa de viteza de la Barlad. Asta deoarece saptamana viitoare vom avea prima etapa de demifond-fond.
6. Pe 1 Iunie 2013 se vor organiza doua concursuri, primul fiind unul de viteza, cu lansarea din Albita.
7. Al doilea concurs organizat in aceasta data va fi primul de demifond-fond din sezon, cu lansarea din localitatea Dobrakrynytsya, Ukraina. Distanta de concurs in jur de 540 km. S-a ales aceasta localitate, in loc de Nikolaev (cum a fost sezonul trecut), pentru ca toate cluburile participante sa poata avea distanta de fond.
8. Etapa a opta din planul de zbor se va desfasura in data de 9 Iunie 2013 cu lansare din localitatea Radauti Prut. Acesta va fi un concurs de viteza-demifond, distanta aproximativa 360 km.
9. In data de 15 Iunie 2013 vom avea doua concursuri, primul va fi un concurs de viteza-demifond, de la Radauti Prut.
10. Al doilea concurs din aceasta zi va fi fondul de la Krivoi Rog, Ukraine. Distanta de concurs in jur de 650 km.
11. Din nou o etapa de viteza-demifond, vom avea si in data de 23 Iunie 2013, tot de la Radauti.
12. In data de 29 Iunie 2013 vor fi trei concursuri. Primul, un concurs de viteza, cu lansarea de la Barlad.
13. Al doilea concurs va fi de fond cu lansarea de la Krivoi Rog.
14. Al treilea concurs din data de 29 Iunie 2013 va fi prima etapa de maraton, cu lansare din localitatea Pavlograd, Ukraina. Distanta de concurs in jur de 840 km.
15. Va urma iarasi o saptamana usoara, dedicata yearlingilor si porumbeilor de viteza-demifond. A cinsprezecea etapa va avea lansarea de la Radauti Prut, in data de 7 Iulie 2013.
16. In data de 13 Iulie 2013 va fi apogeul sezonului. Trei concursuri vor avea loc in aceasta zi. Primul, evident, de viteza, cu lansare din Albita.
17. Al doilea concurs din acea zi va fi unul de fond, cu lansare de la Nikopol, Ukraine. Distanta de concurs va fi de aproape 700 km.
18. Deby-ul sezonului va avea lansare, asa cum ne-am obisnuit, din localitatea Donetsk, Ukraina. Distanta aproximativa pentru cluburile din Prahova: 950 km.
19. Va urma in data de 21 Iulie 2013 o noua etapa de viteza-demifond, de la Radauti Prut.
20. Tot trei concursuri vom avea si in data de 27 Iulie 2013. Primul de viteza, de la Albita.
21. Al doilea concurs va fi de demifond-fond, cu lansarea de la Dobrakrynytsya., Ukraina.
22. Al treilea concurs din 27 Iulie 2013 va fi de maraton, cu lansarea de la Krasnodon. Nu stiu sigur daca aceasta etapa va fi in planul de zbor al tuturor cluburilor participante. Distanta de concurs in jur de 1100 km, deci o noua provocare pentru jucatorii de maraton.
23. In ultimul weekend din sezon, 3 August 2013, vom avea trei etape. Prima de viteza-demifond, cu lansare din Radauti Prut.
24. A doua de fond, cu lansare din Krivoi Rog.
25. Iar a treia, si ultima din sezon, cu lansare de la Vilniask, 805 km.

Un sezon frumos, cu multe etape.
Bafta tuturor!

Cititi si: "Planuri de zbor Moldova vs. Bulgaria - UCPR 2013 - Prahova", aici:
http://porumbeivoiajori-marius.blogspot.ro/2013/04/planuri-de-zbor-moldova-vs-bulgaria.html

marți, 19 martie 2013

Chestionarul - Eseu

Andrei privea, de zece minute, coala albă de hârtie pe care o primise aseară la şedinţa clubului. Doar patru rânduri, cu tot cu titlu, se aflau pe acea foaie. Oare făcuseră alegerea corectă atunci când schimbase preşedintele clubului?
Ceva se întâmpla. Auzise şi el de plecările unor membrii la alte asociaţii.
-          Noi, columbofilii, ne asemănăm foarte mult cu păsările pe care le creştem, îşi zise Andrei. Visele, speranţele, gândurile noastre sunt în legătură directă cu porumbeii. Începem chiar să împrumutăm din comportamentul acestora. Atunci când unul sau mai mulţi membrii pleacă în alt club, alţii îi urmează orbeşte. Cu siguranţă, de la porumbei ni s-a transmis acest instict de grup, ca să nu zic turmă.
Citi titlul de pe hârtia din faţa sa: “CHESTIONAR”. Tehnicul clubului îi liniştise, spunându-le că nu trebuie să se semneze pe foaie. Avea nevoie doar de răspunsurile lor.
-          De ce oare nu a vrut să ne semnăm? îl întrebase vecinul său Şerban, imediat după şedinţă.
-          Probabil oamenii sunt mult mai deschişi atunci când rămân anonimi, îi răspunse Andrei.

“NUMIŢI DOUĂ LUCRURI PE CARE AŢI DORI SĂ LE SCHIMBAŢI ÎN CLUBUL NOSTRU”.
Aşa arăta primul rând de pe foaie. Apoi, era un spaţiu liber până la următorul rând. Spaţiu pe care trebuia să-l completeze el.
Andrei se uită la spaţiul alb dintre cele două rânduri. I se părea destul de mare pentru ce ar fi vrut el să scrie acolo. În schimb, dacă ar fi să spună tot ce avea pe inimă, acest spaţiu i se părea foarte mic.
-          De ce ne întreabă pe noi aşa ceva?
-          Probabil pentru că aparţinem acestui club, nu, Şerbane? îi spusese Andrei vecinului său.
De-a lungul timpului, fusese martor la multe lucruri care nu erau pe placul lui. Sau mai bine zis, lucruri care nu se făceau în aşa fel încât oamenii să nu-şi dorească să plece în altă parte. Andrei luă pixul şi începu să scrie. Cineva avea nevoie de răspunsurile lui. Se simţea important.

“NUMIŢI DOUĂ LUCRURI PE CARE AŢI DORI SĂ LE PĂSTRAŢI NESCHIMBATE ÎN CLUBUL NOSTRU”.
 Erau destule lucruri frumoase care îi uniseră pe membrii clubului sub acelaşi acoperiş. Chiar dacă de multe ori nu avusese un acoperiş, în adevăratul sens al cuvântului, deasupra capetelor. Pasiunea lor trecuse peste toate obstacolele, fiecare membru aducându-şi aportul la buna funcţionare a clubului.
Pe măsură ce completa chestionarul, Andrei se simţea din ce în ce mai bine.

“CE CREDEŢI CĂ AR PUTEA ÎMBUNĂTĂŢI ACTIVITATEA CLUBULUI NOSTRU?”
Avea destule propuneri, bazate pe experienţa sa columbofilă, însă era pentru prima dată când cineva îi cerea părerea. Până acum hotărârile se luau la nivelul conducerii, iar ei, simpli membrii, erau doar înştiinţaţi de deciziile luate. Acum, în sfârşit, îşi putea spune şi el punctul de vedere.

Împături foaia de hârtie şi o introduse în plicul primit odată cu aceasta. Ieşi afară pentru a-l întâmpina pe vecinul său, Şerban. Acesta îl sunase cu câteva minute mai devreme, spunându-i că are o veste mare să-i dea.
-          Ai auzit de fraţii Ionescu? spuse acesta, înainte ca Andrei să apuce să-i deschidă poarta? Pleacă şi ei în cealaltă parte. Trebuie să avem grijă mare, vecine. Să nu ajungem să ne îmbarcăm iar porumbeii, ca acum trei ani, la 30 de kilometri distanţă.
Regulamentul sportiv era strict în ceea ce priveşte numericul minim necesar pentru organizarea concursurilor cu porumbei voiajori.
-          Nu mă interesează de fraţii Ionescu. Astăzi, pentru prima dată în cei 20 de ani de când sunt membru columbofil, cineva mi-a cerut părerea. Pentru simplul fapt că au făcut acest lucru, chiar dacă nimeni nu va citi ce am scris eu pe această foaie de hârtie, spuse Andrei, fluturând plicul pe sub nasul vecinului, aceşti oameni mi-au câştigat încrederea. Apropo, ai completat chestionarul?
-          Nu, zise Şerban, uluit de vorbele prietenului său.
-          Atunci ar cam fi cazul să te apuci.

***

În acel an, pe baza propunerilor primite de la membrii columbofili, s-a reclădit din temelii organizarea clubului. Oamenii au înţeles că rezultatele clubului, în ansamblu, valorau mult mai mult decât rezultatele fiecărui membru în parte. Astfel, cei care câstigau an de an, aproape toate cupele şi diplomele clubului, au început să-i ajute cu sfaturi şi cu păsări şi pe cei mai puţin experimentaţi, iar în scurt timp clubul a devenit renumit pentru valoarea sa.
-          Unde zbori păsările anul viitor? întrebau unii.
-          Ce întrebare e asta? La singurul club care merită.

-          Ce ar fi dacă am extinde această idee la nivel de federatie sau uniune? se întrebă Andrei, într-una din zile. Am putea oare trece peste orgolii şi interese personale şi să avem în final un singur clasament naţional?
Acea foaie de hărtie îi schimbase pentru totdeauna modul de gândire. Dintr-un simplu membru, care depindea de deciziile altora, devenise membru activ, ale cărui păreri contau.

***

-          Ai avut o ideea minunată, spuse unul dintre membrii cu rezultate apreciabile, către noul preşedinte al clubului columbofil.
Înainte era înconjurat de diplome şi cupe, pe care se depunea praful, acum era înconjurat de prieteni. Cu cât oferea celorlalţi păsări şi sfaturi mai valoroase, cu atât devenea mai cunoscut, iar păsările sale erau din ce în ce mai căutate.

miercuri, 13 martie 2013

Antibiotice versus Suplimente naturale, dupa articolul "Antibiotics - man made vs. Natural and their frequent use..." de Bob Rowland

Probabil că mulţi dintre noi, crescătorii de porumbei, am fost puşi câteodată în faţa unor întrebări fără răspuns, referitor la medicamente versus suplimente naturale.
De ce trebuie să administrez ceva porumbeilor şi mai important cât şi când să fac acest lucru? Sunt bune suplimentele naturale, pot înlocui acestea antibioticele, iar dacă da, în ce condiţii? Majoritatea răspunsurilor se transmit pe cale orală de la crescătorii experimentaţi către începători. Însă acest telefon fără fir poate duce la multe greşeli, fiecare trecându-şi sfaturile primite prin propriul filtru de întelegere. Lipsa unui sfat competent, mă refer aici la medicii veterinari, poate amplifica foarte mult greşelile noastre.
În cele de mai jos, găsiţi traducerea unui schimb de idei dintre Bob Rowland si un alt crescător american, Phillip Stireman, sursa “Antibiotics – Man made v’s Natural and their frecquent use…” (http://www.pigeonbasics.com/articles/article18.html).

Scrisoarea lui Phillip Stireman:
“O să-ţi pun o întrebare retorică cu scopul de a provoca un pic gândirea.
Cei mai mulţi dintre noi înţelegem de ce administrarea antibioticelor, pentru o perioadă greşită de timp sau într-un dosaj incorect, este o idee proastă. Mulţi crescători, de asemenea, aleg să trateze tot lotul, nu vorbesc aici de cei care consideră că administrarea antibioticelor este o idee proastă în toate situaţiile.
Cred că majoritatea crescătorilor sunt de acord că tratarea periodică a  păsărilor cu o doză redusă de antibiotic este una greşită, nu-i aşa? Bacteriile devin rezistente în timp sau suferă mutaţii rezultând forme mult mai grave, uneori aproape imposibil de tratat.
Ce am să spun în continuare poate părea ridicol sau absurd, dar te rog să te gândeşti totuşi la asta.
De ce unii oameni se laudă că unele suplimente naturale au proprietăţi de antibiotice? Usturoiul, de exemplu, se presupune că este un antibiotic natural. Aşadar, prin administrarea usturoiului, oferi păsărilor, periodic, o sursă slabă de antibiotic. Exact ce am agreat că ar fi un lucru greşit, doar cu un paragraf mai sus.
Înţeleg că antibioticele diferă, cu toate acestea, care este diferentă dintre a pune usturoi în apă sau pe mâncare în fiecare zi şi administrarea unei soluţii slabe de antibiotic în apă, la fel de des? Dacă ai de gând să-mi zici că în usturoi cantitatea de antibiotic este infimă, acesta nu este un răspuns destul de bun. Pentru că de fapt, acest lucru ajuta bacteriile de a deveni mai uşor rezistente. Dacă nu se întâmplă aşa, atunci de ce nu am administra zilnic o cantitate slabă de antibiotic, în apă?
De asemenea, nu cred că este corect să folosim argumentul: “Totul este natural”. Arsenicul şi cianura sunt la fel de naturale.
Până când cineva nu o să-mi spună de ce antibioticele sau alte medicamente sunt rele, trebuie să închei spunând că nu-mi place ideea administrării antibioticelor, cu excepţia cazurilor de ultimă instanţă.”

O întrebare destul de bună, aş zice eu. Aşa cum am fost învăţaţi, o cantitate mică de antibiotic nu poate omorî bacteriile în totalitate, iar cele ce rămân, devin, evident, mai puternice.
Ceea ce nu te omoară, te întăreşte!
Să vedem şi care este răspunsul lui Bob Rowland:


"Phillip,
Întrebarea ta cu privire la folosirea usturoiului ca şi antibiotic natural este interesantă, dar tu mi-ai dat câteva exemple în care vorbeşti de o doză infimă. Cine spune că este vorba de o doză slabă sau subdozaj? Acest lucru este în funcţie de cât de puternic este soluţia de usturoi pe care o administrezi. Există usturoi roşu chinezesc, din care dacă iei o singură bucăţică şi o bagi în gură, este posibil să-ţi provoci o rană. Există usturoi şi usturoi. Nu toate tipurile sunt la fel.
Toate bacteriile, la fel ca toate fiinţele vii, au ADN propriu, iar dacă există ceva care poate deteriora acest ADN, aşa încât acesta să nu se poată reproduce sau chiar trăi, atunci acesta nu poate fi decât un antibiotic eficient, indiferent dacă acesta este natural sau făcut de om.
De unde ideea că medicamentul trebuie să fie puternic pentru a-şi face efectul? Eu iau zilnic o pastilă mică pentru tiroidă, de doar 0.12mg, iar aceasta este foarte eficientă, păstrând acea parte din mine funcţională. De asemenea, iau doar 2mg de Prednison, iar această pare foarte mică, nefiind de mărimea unei linguri, şi totuşi îmi creează tot felul de probleme.
Oare cum au supravieţuit vieţuitoarele milioane de ani, până când noi oamenii am apărut cu aceste antibiotice artificiale? Răspunsul se află în acele lucruri, cum ar fi usturoiul sau ginseng-ul şi există alte mii asemenea lor.
Nu există suficient de multe chimicale pe această planetă pentru a trata toate problemele. Cu toate acestea, natura nu s-a schimbat niciodată, furnizând mereu soluţii la problemele care au apărut. Legile naturii nu s-au modificat, dar înţelegerea noastră a evoluat şi eu personal cred că se va descoperi şi leacul pentru cancer sau orice altă problemă, aşa cum totul a fost prevăzut, iar noi trebuie doar să vedem ce are efect şi pentru ce.
Eu nu sunt împotriva antibioticelor artificiale, atunci când nu există un echivalent natural care să se fi dovedit eficient, şi, aşa cum am menţionat mai înainte, eu iau zilnic câteva medicamente produse de om, dar împreună cu acestea, iau, de asemenea, câteva produse medicinale naturale, iar toţi cei care mă văd îmi spun că arăt mult mai bine. Fireşte sunt de acord, dar numai după ce o întreb pe soţia mea, să văd dacă şi ea mă percepe în acelaşi fel. Ea râde doar la mine, dar acest lucru poate că nu este aşa de rău, având în vedere că ni se  spune să râdem zdravăn în fiecare zi, iar eu îi provoc soţiei acest râs.”

O explicaţie destul de bună oferită de Bob Rowland, însă nu pot să nu remarc faptul că analogia făcută de acesta  se referă la altă clasă de medicamente, ci nu la antibiotice.
Însă, ca de obicei, Bob Rowland oferă un răspuns complet, iar de data aceasta a avut ajutorul unui specialist, Susanne Russo. Să vedem care este răspunsul acesteia referitor la deosebirea dintre administrarea usturoiului sau a unui antibiotic.

“În primul rând,  usturoiul conţine uleiuri volatile, ca alicina şi garlicina cu proprietăţi antiseptice şi antibiotice. Aceste uleiuri volatile sunt numărul 1 dintre diverşii constituienţi ai usturoiului. De asemenea, usturoiul conţine şi vitaminele A, B, C, E şi seleniu.
Pe de altă parte, majoritatea antibioticelor sunt derivate sintetice obţinute dintr-un singur extract.
Diferenţa dintre utilizarea suplimentelor naturale, ca usturoiul, versus antibiotice artificiale, este aceea că antibioticul este proiectat să ţintească o anumită boală sau grup de bacterii. În usturoi nu sunt doar substanţe cu proprietăţi antibiotice, orientate spre inhibarea dezvoltării bacteriilor, ci şi alţi constituienţi (vitaminele), acţionând ca un întreg la protejarea ficatului, stimularea imunităţii şi regularizarea multor altor funcţii din organism.
Când administraţi o substanţă ce acţionează mai degrabă pentru a inhiba dezvoltarea, decât pentru a distruge, există, de asemenea, o probabilitate mai mică de apariţia mutaţilor sau crearea rezistenţei bacteriilor, din cauza utilizării repetate.”

Nu cred că mai este nevoie de niciun comentariu. Susanne Russo a explicat mai sus avantajele pe care le-a descoperit natura pentru toate fiinţele de pe această planetă, faţă de descoperirile omului. Oricât de mult credem noi, oamenii, că am avansat cu tehnologia în ultimele secole, natura a avut timp miliarde de ani să se ajusteze pe cerinţele şi nevoile noastre.
Totuşi, va trebui să avem grijă atunci când folosim produsele naturale. Acestea nu au un efect rapid, ca şi antibioticele artificiale, deci pentru cazurile de urgenţă este bine să avem la îndemână ambele tratamente, ele completându-se foarte bine.
Ideea este de a oferi suplimente naturale preventiv, iar medicamente de sinteză doar în cazuri extreme. Combinarea acestora ţine de fiecare în parte, eu unul mai cred, încă, în sănătatea naturală a porumbeilor.

marți, 12 martie 2013

Crescatori de tinut minte, traducerea articolului "I always remember" de Ad Schaerlaeckens

Mai jos găsiţi traducerea articolului “I always remember” al lui Ad Schaerlaeckens (sursa: http://www.schaerlaeckens.com/).


În anul 1974 am scris primul meu articol referitor la porumbeii voiajori. Eram încă foarte tânăr pe atunci şi nu prea aveam bani.
Ceea ce aveam deja era dorinţa de a învăţa despre acest sport şi, de asemenea, pofta de porumbei buni.
Prin urmare, primele mele articole au fost despre crescătorii celebri. Am sperat ca acei campioni cărora le făceam publicitate vor fi recunoscători şi îmi vor oferi, cadou, păsări bune.

Primul meu articol a fost despre răposatul Zoontjens. Îmi aduc aminte de crescătoria acestuia, fără nicio ventilaţie, nici măcar o muscă nu ar fi putut intra sau ieşi de acolo.
La scurt timp, după ce i-am vizitat pe fraţii Janssen şi pe răposatul Hofkens, m-am simţit confuz. Spre deosebire de Zoontjens, crescătoriile lor erau deschise şi foarte bine ventilate. Aşadar, încă de la început am înţeles că există mai multe drumuri care merg la Roma.
Mai târziu, au urmat multe alte articole şi, de asemenea, câteva cărţi.
De unele dintre vizitele mele la campionii columbofili îmi voi aduce întotdeauna aminte.

Marcelis
Albert Marcelis a fost un campion pe distanţă scurtă. Aşa numitul porumbel al său “Vitezomanul” se presupune că ar fi cea mai rapidă pasăre din toate timpurile, obţinând de 26 de ori locul întâi.
Acest om nu a cheltuit niciun ban pe păsări şi… a fost foarte aproape de succes cu toate păsările pe care le-a luat de la crescătorii locali.
Trebuie să fi fost un mânuitor foarte bun.
Unul dintre principiile lui a fost acela de a înţărca puii la o vârstă foarte fragedă, maxim 23 de zile. Despre aceia care nu se pot descurca singuri la această vârstă, el a spus mereu că nu sunt păsări puternice.
Diels, Boeckx, v d Wouwer sunt alte exemple de campioni, care niciodată nu au dat bani pe porumbei.

Leo Horemans
Leo Horemans, de asemenea, nu este un crescător slab. În 2004 am intermediat vânzarea mai multor pui de-ai lui pentru un taiwanez, iar comisionul meu a fost de 6 pui.
Când m-a vizitat, un an mai târziu, Leo mi-a cerut să vadă păsările de la el.
-          Acest 2004-124 este sigur 100% un super porumbel, mi-a spus el, după ce I le-am arătat.
Dar cum niciunul dintre aceşti 6 pui nu păreau să fie buni, am eliminat 5, însă l-am oprit pe 04-124. L-am oprit însă aveam îndoielile mele.
-          Aşadar, chiar şi tu te poţi înşela, Leo, m-am gândit eu.
Dar nu s-a înşelat. Doi ani mai târziu, 4 dintre nepoţii acestuia au devenit zburători senzaţionali. Cel mai bun a fost 11-18211732 care a câştigat următoarele premii:
-          Locul 4 din 6.692 porumbei,
-          Locul 4 din 27.056 porumbei
-          Locul 2 din 7.005 porumbei,
-          Locul 4 din 3.004 porumbei, şi aşa mai departe.
Deseori, oamenii spun că “nimeni nu poate ştii dacă un porumbel este întradevăr bun sau nu”, dar Marcelis şi Horemans trebuie că sunt excepţii.

Klak
Păsările lui Klak (Janssen) sunt istorie acum în Olanda şi Belgia, dar în anii 80 şi 90 era altceva.
Odată un coleg crescător, v d Loo,  a mers la Klak pentru a cumpăra 4 pui, iar eu l-am însoţit. Klak a cerut 250 euro pentru fiecare pui.
-          Este o mulţime de bani, a spus v d Loo.
-          Şi sincer îţi spun, sunt mici şansele ca printre ei să fie unul bun, a replicat Klak.
V d Loo s-a uitat la el întrebător.
-          Nu glumesc, i-a spus Klak zâmbind. Crede-mă, eu nu reproduc un porumbel bun la fiecare patru.
Da. Eset vorba despre faimosul Klak.
Această întâmplare îmi aminteşte de Maurice Voets.

Voets
Voets este un alt crescător care a devenit celebru cu păsări primite cadou de la crescătorii din zonă. În 1989 el a fost aşa de bun, încât clubul său a fost expulzat din concursurile provincial (Uniunea Antwerp) un an mai târziu.
Odată am mers să cumpăr de la el 16 pui, porumbei ieftini de fapt. După ce i-am luat el mi-a urat noroc, spunându-mi că ar fi surprins dacă printre acestea nu ar fi una sau două păsări bune. El nu s-a lăudat cu Perechile de Aur sau Super Reproducători sau alte bla, bla-uri.
-          Una sau două păsări bune, a sperat el să fie.


Dilen
Dilen din Ravels a fost un alt crescător care nu şi-a primit niciodată renumele pe care l-a meritat. În anii 80 şi la începutul anilor 90, am luat păsări de la el şi niciodată nu am luat o pasăre rea.
El nu a devenit faimos pentru că niciodată nu a concurat cu multe păsări (maxim 4) şi, de asemenea, nu a concurat pe distanţe lungi. Iar angajarea a cât mai multe păsări, pe distanţe cât mai lungi sunt condiţiile pentru a obţine celebritatea în afara ţării.
Atunci când angaja 4 păsări, în majoritatea cazurilor, toate cele 4 păsări clasau.
Secretul lui era acela că omora păsările proaste, le vindea pe cele bune şi le păstra doar pe cele foarte bune.
Odată, când am fost la el, am observat o pasăre uşor suferindă de tricomonoză.
-          Am cel mai bun remediu pentru aceasta, a spus el istoric, după ce I l-am arătat.
Apoi a intrat într-o mică magazine. M-am gândit că se va întoarce cu o pastilă, însă el a revenit cu un topor. Puteţi ghici ce s-a întâmplat mai departe.

Bosua şi Claessens
Atunci când vine vorba despre selecţie, nu pot să nu mă gândesc la Bosua şi Claessens. Acum mult timp am trimis păsările lor în Japonia. Odată ce am vazut pedigree-ele, am ştiut că acei porumbei vor deveni campioni.
Printre păsările vândute erau unele cu aşa de bune rezultate, cum majoritatea crescătorilor nu avusese niciodată în propriile crescătorii. Însă pentru cei doi acestea nu fuseseră destul de bune.

Vanlint
Atunci când Valint a început să concureze în Belgia, el nu avea o părere prea bună despre porumbeii olandezi. El credea că porumbeii belgieni sunt mai buni, dar nu pentru mult timp. A trebuit să-şi schimbe gândirea după ce a câştigat Naţionala cu păsări olandeze primite (din nou, cadou) de la un prieten columbofil.

Van de Wouwer
În anul 2007 m-am dus la Gaston v d Wouwer să cumpăr porumbei. Mi-a adus un coş cu 8 pui, iar eu am ales 4. 100 de euro fiecare.
-          De ce nu îi iei pe toţi? aproape m-a implorat el.
Nu am facut-o, ceea ce s-a dovedit a fi o mare greşeală. În 2012 el a vândut pui prin intermediul Internetului cu 4.400 euro, în medie.
Păsările v d Wouwer sunt la modă astăzi. La fel ca şi cele Rauw Sablon, iar pentru a face bani trebuie să investeşti în păsări la modă.


Trebuie să ştiţi că am cumpărat 3 pui la Olimpiadă de la Gust, Janssen, Leo Horemans pe care am dat 1000 de euro. De curând, fraţii şi surorile acestora s-au vândut cu peste 10.000 euro şi chiar mai mult. Fiecare. Am scăpat de ai mei. Nu erau buni de nimic.
Mai târziu am auzit că unul dintre ei a fost vândut în China pentru 12.000 euro.
Păcat de sportul columbofil.
 

luni, 11 martie 2013

Sfaturi de la un columbofil - Eseu

-          Care este marele secret în sportul columbofil? Îl întrebase cu mult timp în urmă, Tudor pe mentorul său.
Bătrânul a fost puţin încurcat la început. Sportul columbofil înseamnă mult mai mult decât se putea exprima în cuvinte. După câteva momente spusese:
-          Marele secret constă în dragostea şi pasiunea crescătorului pentru porumbei.

Trebuiră să treacă câţiva ani, înainte ca Tudor să realizeze marele adevăr din spusele mentorului său. Crezuse atunci că simpaticul bătrânel vroise să scape uşor de el în acea zi. Bătrânul îi furnizase, de-a lungul timpului, toate informaţiile necesare în acest sport. Îşi amintea cu foarte mare drag de el. Acum era de datoria lui să împărtăşească şi altora cunoştinţele sale. De ceva vreme avea pe lângă el un tânăr care vroia să înveţe totul despre această pasiune.
-          Altele erau relaţiile dintre oameni, în acea vreme, începu Tudor. Toţi crescătorii de la club erau prieteni, nu concurau pentru bani, concurau de plăcere. Iubeau cu adevărat porumbeii. Se ajutau reciproc. Când am început concursurile de porumbei în urmă cu vreo 30 de ani, am luat-o de la zero. Au trebuit să treacă patru ani pentru a descoperi păsări valoroase. Columbofilii din ziua de azi nu mai au aşa de multă răbdare. Ei vor rezultate peste noapte, vor să-şi amortizeze cât mai repede cheltuielile. Însă sportul acesta trebuie privit ca o pasiune. Iar într-o pasiune nu conteză câţi bani investeşti. Pentru că o faci pentru tine, pentru sufletul tău.
-          Ştiu că porumbeii de calitate sunt prima condiţie în acest sport, spuse tânărul. Însă, sunt sigur că mai trebuiesc multe altele pe lângă aceştia.
-          Lucrurile pot fi mult mai uşoare atunci când începi cu porumbei buni, zise Tudor. Pentru că aceştia te pot ajuta pe tine, ca şi crescător. Poţi învăţa mai repede şi mai bine de la porumbeii buni. Toate celelalte aspecte din sportul columbofil au, mai mult sau mai puţin, legătură directă cu crescătorul şi cu modul de lucru al acestuia. Chiar şi calitatea păsărilor poate fi îmbunătăţită continuu prin împerecheri bine alese de către crescător. De aceea, deşi prima condiţie se referă la calitatea păsărilor, totuşi, elementul cheie este, fără nicio îndoială, crescătorul.
-          Înţeleg ce vrei să spui. Adăpostul porumbeilor este proiectat şi construit de către crescător. Apoi, curăţenia acestuia depinde tot de crescător. Menţinerea sănătăţii, de asemenea, este asigurată de crescător printr-o dietă corespunzătoare care să cuprindă pe lângă o hrană cât mai deversificată şi minerale şi suplimente naturale atât de necesare porumbelului voiajor. De asemenea, efectuarea tratamentelor ţine tot de crescător.
-          Este adevărat, spuse Tudor. Pe de o parte avem calitatea păsărilor, iar de cealaltă parte asigurarea sănătăţii acestora, care se realizează conform spuselor tale. Dar, uită-te la noi oamenii! Majoritatea suntem inteligenţi şi sănătoşi, nu? Însă nu toţi suntem şi sportivi. Antrenamentul face deosebirea. Doar păsările corect antrenate vor deveni campioane.
-          Aha. Deci, ca să recapitulăm, a treia condiţie ar fi antrenamentul. Acesta se poate aplica corespunzător tuturor porumbeilor, indiferent de calitatea lor, însă cu condiţia ca aceştia să fie sănătoşi. Iată că în relaţia cu antrenamentul, sănătatea devine mai importantă decât calitatea păsărilor.
-          Da. Ai sesizat corect. Doar o pasăre sănătoasă poate fi antrenată corespunzător. Scopul antrenamentului este acela de a dezvolta sistemul muscular, iar în cazul puilor, de a dezvolta capacitatea de orientare. Însă aplicat unei păsări aflată într-o stare precară de sănătate poate avea un efect invers, înrăutăţindu-i boala.
-          Bănuiesc că urmează apoi, pregătirea şi recuperarea păsărilor în vederea obţinerii formei de top, zise tânărul.
-          Fiecare crescător are propriile sale metode, propriul stil de luctu. Porumbeii se adaptează la acest mod de lucru şi se selectează în conformitate cu el. Să nu uiţi un lucru: pregătirea trebuie începută încă de la sfârşitul sezonului trecut. Doar aşa vom avea păsări corect năpârlite, odihnite, sănătoase, antrenate, altfel spus, păsări în formă de vârf.
-          Iar mai departe vom putea concura aceste păsări folosindu-ne de metodele consacrate, la natural sau văduvie. Care crezi că este cea mai indicată?
-          Fiecare metodă are, în acelaşi timp, avantaje şi dezavantaje, e la latitudinea fiecărui crescător să aprecieze care metodă e mai potrivită pentru el, funcţie de spaţiul disponibil în crescătorie şi de timpul liber pe care acesta îl are la dispoziţie. Nu poţi spune că una e mai bună decât cealaltă. Se spune că adevărata valoare a porumbelului e dată de jocul la natural, văduvia dându-i un imbold în plus. Indiferent de metoda de joc aleasă, există foarte multe metode de motivare a porumbeilor. Pentru că acesta este următorul pas din schemă, motivaţia. Eu, de exemplu, prefer să pariez pe o pasăre mediocră, dar aflată în formă de vârf şi bine motivată, decât pe un campion care nu se află în cea mai bună poziţie.
-          Avem, aşadar, păsări bune, sănătoase şi bine antrenate, dar şi motivate şi pregătite corespunzător. De ce alte lucruri mai trebuie să ţinem seama atunci când concurăm porumbei?
-          Este foarte important să cunoaştem regulamentul naţional sportiv al federaţiei sau uniunii din care facem parte. Stabilirea obiectivelor noastre trebuie să se suprapună peste cerinţele regulamentului. Asta este cea mai mare lipsă a columbofililor noştri, spuse Tudor. Dacă întrebi care sunt condiţiile pentru a obţine o normă la demifond, de exemplu, majoritatea nu o să-ţi poată răspundă. Necunoscând aceste lucruri, nu vom şti cum să ne alegem cele mai bune etape, astfel încât, să ne putem atinge obiectivul, cu cât mai puţin efort din partea păsării. Asta înseamnă să-ţi pese de porumbei.
-          Mulţi spun că este mult mai greu să te menţii în fruntea clasamentelor, decât să ajungi acolo, spuse tânărul. Este adevărat.
-          Cu siguranţă. Pentru a te menţine în vârf trebuie să fii mereu deschis la nou, să ai curajul de a încerca lucruri noi, atunci când alţii se tem să o facă. Iar cel mai folositor instrument în acest sens este menţinerea evidenţei. Totul trebuie notat în acest sport. Poţi ajunge repede în vârf, cu puţin noroc, cu ajutorul unei păsări excepţionale. Însă pentru a rămâne acolo ai nevoie de mult mai mult, ai nevoie de o familie de porumbei.
-          Am înţeles. Cum se poate forma această familie de porumbei?
-          Ideea este că dacă vom schimba în fiecare an porumbeii din crescătorie, nu vom ajunge nicăieri. Nu vom face decât să încercăm pe banii noştri, porumbeii altora. Majoritatea crescătorilor încep acest sport cu o populaţie cu sânge amestecat, achiziţionându-şi porumbei din mai multe crescătorii. Cea mai rapidă cale spre succes e să încercăm la zbor aceste păsări sau urmaşii acestora. Apoi, să păstrăm în crescătorie doar păsările care s-au dovedit cu adevărat bune. Dacă avem norocul să descoperim câteva familii care se combină bine, este de dorit să încercăm consangvinizarea acestor păsări, acolo unde se poate, şi apoi să recombinăm aceşti produşi. Rezultatele pot fi spectaculoase.
-          Dar bănuiesc că formarea unei familii proprii presupune mai mult, nu?
-          Sunt mai multe scheme, majoritatea presupune existenţa unui mascul excepţional, atât ca zburător, cât şi ca reproducător. Important este ca acest mascul să aibe cât mai multe rude de aceeaşi valoare, pentru a fi siguri că genele sale sunt destul de valoroase. Se împerechează acest mascul întemeietor cu mai multe femele, numite femele de bază. Apoi se practică consangvinizarea timp de două generaţii, după care se revine, în prima fază, la femelele de bază, apoi la masculul întemeietor. Schema trebuie privită ca un cerc continuu. Bineînteles, din când în când trebuie inoculat sânge proapăt pentru a minimiza depresia de consangvinizare. Eu unul prefer să fac infuzia de sânge nou, folosind porumbei care să fie înrudiţi cu cei din familia mea.
-          Cum aşa?
-          De-a lungul anilor am oferit cadou porumbei prietenilor. Aceştia i-au combinat cu porumbeii lor, însă la bază tot acelaşi sânge au.
-          Pare destul de logic. Sper ca într-o zi să pot avea şi eu propria mea familie de porumbei, spuse tânărul. Ce alte sfaturi îmi mai poţi oferi?
-          Să nu uiţi niciodată că felul tău propriu de a vedea lucrurile, modul tău de a gândi, determină în mare măsură rezultatele porumbeilor tăi în concursuri. Cel mai bun lucru pe care îl poţi face este acela de a observa proprii porumbeii şi de a acţiona în concordanţă cu cunoştinţele şi experienţa ta asupra acestora. Dacă vei observa doar ceea ce fac alţii, schimbând mereu regulile jocului, atunci vei fi printre învinşi. Să nu încerci să aplici metodele altora, doar de dragul de a le aplica, fără să iei în calcul diferenţele dintre condiţiile porumbeilor din crescătoriile respective şi condiţiile din crescătoria ta. Dacă unele metode sunt general aplicabile, altele, din contră, diferă foarte mult de la o locaţie la alta, de la o linie de porumbei la alta, şi aşa mai departe.
-          Dar va trebui totuşi să avem un exemplu de urmat, nu? întrebă tânărul.
-          Bineînţeles. Nu trebuie să trecem în cealaltă emisferă şi să spunem că nu sunt lucruri pe care le putem învăţa de la alţii. Chiar şi cei mai mari campioni au întotdeauna de învăţat. Pe cei care au încetat să mai fie deschişi la nou, să descopere noi secrete, să pună în practică tehnici noi de lucru cu porumbeii, nu o sa îi gaseşti în clasamente decât ocazional. Chiar dacă de multe ori vei face şi greşeli, reuşita ta va depinde de rapiditatea cu care vei corecta şi înlătura efectele acestor greşeli. Atunci când copiezi în mod orbeşte un crescător cu experienţă, s-ar putea să nu sesizezi corecţiile aplicate din mers de acesta, iar greşelile făcute să se transforme în unele mai grave, cu repercusiuni pe termen lung.
-          S-ar putea să mă înşel, zise tânărul, dar cred că sunt crescători care dau sfaturi doar pentru a testa anumite metode pe porumbeii altora, folosindu-i pe post de cobai. Dacă metoda are succes atunci toată lumea e mulţumită. De cele mai multe ori nu se întâmplă aşa, iar începătorului i se impută toata vina, evident.
-          Nu aş merge chiar atât de departe. Dar dacă permitem altora să deţină controlul asupra jocului nostru, cu siguranţă nu vom putea învinge. Este logic, cei care fac regulile jocului vor câştiga întotdeauna. În concluzie, va trebui sa fim mereu atenţi la nevoile propriilor porumbei. Cu alte cuvinte trebuie să te uiţi mai mult la porumbeii tăi, decât la crescătoria vecinului. Pentru că porumbeii tăi sunt cei de la care aştepţi rezultate. Tot ce aparţine de crescătoria ta este în responsabilitatea ta şi dacă nu eşti mulţumit de rezultate atunci va fi necesara o schimbare.
-          Ca un ultim sfat, există ceva anume care poate face îndradevăr diferenţa în acest sport?
-          Da. Diferenţa o face modul cum se simt porumbeii în propria crescătorie. Dacă porumbeii se simt iubiţi atunci, cu siguranţă, vor dori să ajungă cât mai repede acasă. Iar dragostea le-o poţi arăta în multe feluri. Doar trăind printre ei poţi descoperi ce le face cu adevărat plăcere şi ce nu. Eu unul, după aproape 30 de ani,  încă mai descopăr lucruri noi. Asta ne fascinează cel mai mult la aceste păsări. Faptul că mereu avem câte ceva de învăţat de la ele. Asta ne menţine sufletul tânăr, ci nu cupele, diplomele sau normele obţinute. Cine vrea să obţină rezultate cu orice preţ, probabil va reuşi, însă va pierde cea mai frumoasă parte din acest minunat sport, şi anume pasiunea.

Tânărul încă se mai gândea la cuvintele lui Tudor în momentul când intră în crescătorie. Pentru prima dată privea cu alţi ochi aceste păsări. Pentru prima dată putea sesiza inteligenţa din ochi acestora. Îi chemă la mâncare cu blândeţe, dar de data asta nu mai ieşi repede din volieră cum făcea de obicei, ci rămase în jurul lor. Din acea zi, tânărul şi-a reclădit din temelii relaţia cu păsările sale.
În sezonul următor rezultatele obţinute de porumbeii săi au fost senzaţionale. Întrebat, de către colegii de club, care este secretul pentru asemenea rezultate, tânărul a răspuns:
-          Marele secret constă în dragostea şi pasiunea crescătorului pentru porumbei.