"HONESTY is a very expensive gift. Do not expect it from cheap people" - "CORECTITUDINEA este un dar foarte scump. Nu te astepta la asa ceva din partea oamenilor ieftini"

Warren Buffet



miercuri, 25 aprilie 2012

0 - Sezon 2012 - Antrenament cu clubul - Buzau - cca. 90 km

Deoarece primele doua etape de antrenament cu clubul au fost organizate in vinerea Pastelui, respectiv a doua zi de Paste, si pentru ca antrenasem in prealabil individual porumbeii pe directia de zbor in doua randuri (de la 25, respectiv 35 km), am angajat porumbeii direct la ultima etapa de antrenament.

Locatia:
Lansarea s-a efectuat la cca. 20km de localitatea Buzau, rezultand o distanta aeriana de aproximativ 90 km fata de propria crescatorie.

Ora lansarii: 7.00 AM

Conditii climaterice: Temperatura maxima din ziua lansarii: 22 grade C. Vant din fata 20km/h.

Primul porumbel la mine in crescatorie a sosit la 8.30, iar urmatorul la 5 minute de leader.
Mai jos o poza cu cei doi:


Apoi, porumbeii s-au strans relativ repede, cu exceptia unei tardive din septembrie care a sosit a doua zi dimineata. Asadar, pierderi zero.
Avand in vedere ca nu am participat la primele doua antrenamente, timpii scosi mi se par acceptabili si normali. Dintr-un calcul simplu, rezulta o viteza medie de 1000m/min pentru leader.

Oricum, nu intentionez sa fortez deocamdata intrarea in forma.
Asa cum am mai scris si in alte randuri, majoritatea porumbeilor de zbor sunt yearlingi (12 din 13), si tot acest raport este valabil si pentru fond vs. viteza (12 fond, 1 viteza).
Asadar, obiectivul principal pentru acest sezon este primul fond de la Nikolaev, Ukraina - 520Km din data de 2 Iunie.

Probabil ca aceasta etapa de la Nikolaev va fi si ultima din acest sezon in ceea ce ma priveste pe mine si porumbeii mei.
Functie de sosirile porumbeilor in aceasta etapa, de stadiul naparlirii si de conditia porumbeilor, voi decide daca fortez cel de-al doilea fond sau opresc porumbeii acasa.

Observatii:
1. Cei mai buni doi porumbei de la concursurile cu puii din toamna, nu au scos timpii asteptati de mine, sosind doar al 5-lea, respectiv al 9-lea.
2. Surpriza a fost Angel - cel de-al doilea porumbel sosit. Asta deoarece in toamna, ca pui, era mereu printre codasi.

Urmeaza prima etapa de la Ianca - 120 km, in data de 29 Aprilie.

Vant in pene tuturor!

marți, 17 aprilie 2012

"Apa si umiditatea", bazat pe articolul "Water and moisture" de Ad Schaerlaeckens

Apa si umiditatea – doi termeni extrem de utilizati cand vine vorba de porumbeii voiajori de concurs. In articolul “Water and moisture”, Ad Schaerlaeckens vorbeste despre importanta apei si lipsei umiditatii in activitatea columbofila.

“Stim cu totii ca fara apa nu poate exista viata. Se pot spune foarte multe despre relatia dintre apa (umiditate) si porumbeii voiajori de concurs.
Nu exista alt inamic mai mare pentru pierderea formei decat umiditatea exagerat de mare din crescatorie. Astfel, asigurarea unui climat uscat este prima cerinta pentru o buna crescatorie.
In timpul iernii puteti observa ce efect important are aerul uscat asupra conditiei porumbeilor.
Puteti observa cum narile porumbeilor devin albe si cum acestia incep sa arunce puful, imediat ce vremea geroasa extrage umiditatea din aer.
Porumbeii bolnavi sau porumbeii care nu sunt in forma nu vor arunca niciodata puful.
Cu ceva timp in urma expozitiile erau foarte populare in regiunea unde locuiesc, si destul de des porumbeii se intorceau intr-o forma mai buna decat la plecare de la aceste expozitii.
Motivul era sejurul de cateva zile in sala de prezentare, aceasta sala fiind uscata si foarte bine aerisita.”

Conditia fizica, forma de varf, starea de sanatate sunt cateva dintre cele mai importante aspecte din acest sport. Crescatorii de succes stiu sa deosebeasca un porumbel aflat in plina forma de unul care nu se afla intr-o conditie prea buna, cantitatea de apa consumata fiind un indiciu important in acest sens:

“Porumbeii beau mai putina apa atunci cand sunt in forma, acest lucru este foarte cunoscut, in special, de crescatorii care dau apa individual porumbeilor.
Puteti vedea acelasi lucru in timpul perioadelor geroase din timpul iernii. Atunci cand excrementele inghetate sunt greu de indepartat, lipindu-se de lemn, motivul este cantitatea mare de gheata din acestea.
Cantitate mare de gheata este rezultatul unui consum mare de apa, iar porumbeii care beau multa apa, asa cum am spus mai devreme, au o stare precara de sanatate.
Uneori cand incercati sa indepartati gainatul in timpul iernii, acesta va stropeste in fata.
Daca simtiti un miros acru in interiorul crescatoriei, excremente umede in jurul adapatorii, acestea sunt de obicei semnele problemelor: in special tricomonoza.
Frans de Hoogh (din Rijen) era sigur de conditia pasarilor doar atunci cand putea ridica excrementele sub forma de bile mici intre degetul mare si aratator.
Este aproape sigur ca un porumbel nu va obtine rezultate bune daca, in timpul imbarcarii, observati ca exista prea multa apa in excremente.
Am facut in mod repetat aceasta greseala, imbarcand astfel de porumbei in speranta ca vor fi in regula in ziua eliberarii. Acum stiu mai bine.”

Sunt cateva mici indicii pe care le putem afla observand baia porumbeilor:

“Doar porumbeii sanatosi fac baie spontan, iar cand dupa imbaiere ramane o pelicula uleioasa pe suprafata apei si pudra alba in apa, avem certitudinea ca porumbeii nu sunt doar sanatosi, dar sunt si in forma.
Uneori, porumbeii sunt atat de dornici de a face o baie, incat incearca sa intre in adapatoare, dand din aripi ca si cand ar fi intrat deja in apa.
Nevoia de a face baie are legatura cu starea vremii. Comportamentul porumbeilor, in aceasta privinta, pare sa fie contrar comportamentului nostru.
Noi tanjim dupa o baie  rece atunci cand temperaturile sunt ridicate, porumbeii doresc sa faca baie, in special, pe timp ploios sau cand umiditatea e ridicata, indiferent de temperatura ambianta. De multe ori a trebuit sa scot gheata din apa pentru a le oferi sansa sa se scalde.”

Administrarea medicamentelor si vitaminelor in apa de baut este modul cel mai folosit de majoritatea crescatorilor de porumbei. Sunt totusi si unele dezavantaje pe care este bine sa le cunoastem:

“Daca trebuie sa administrati medicamente sau vitamine, o veti face de cele mai multe ori in apa. Dar exista un pericol in asta, de exemplu, lasand aceste substante prea mult in apa de baut.
Unii crescatori dezinfecteaza adapatorul , utilizand o solutie pe baza de clor, aproape zilnic: acesti crescatori trebuie sa fie foarte atenti la medicamente si vitamine.
Acestea pot fi afectate de reziduurile de clor ramase pe fundul adapatorului.

Administrarea medicamentelor prin intermediul apei este destul de delicata. Prospectele  va indica doza pe litru, insa producatorul are o problema; el nu cunoaste cat de multa apa bea un porumbel!”

Asta deoarece, asa cum Ad spunea mai sus, functie de starea de sanatate, fiecare porumbel poate bea mai multa sau mai putina apa.

“Un gram pe litru isi pierde orice semnificatie atunci cand porumbeii beau apa excesiv de mult sau foarte putin. Exista posibilitatea ca eu sa nu-si primeasca doza corecta de medicament, obtinand in schimb o doza mai mare sau mai mica. Nu stiu care situatie este mai grava, probabil ultima, din cauza pericolului de crestere a rezistentei agentului patogen la medicamentul furnizat.
Astazi, multi crescatori au doua seturi de adapatori. Intentia este de a neutraliza tricomonoza care se raspandeste prin intermediul apei, in special in apa calda.

Un experimentat campion Belgian a observat ca indiferent de cum a tratat porumbeii, el nu a reusit sa elimine complet tricomonoza.
Asta pana cand a gasit solutia:
A tratat porumbeii foarte bine, si atunci cand au fost complet lipsiti de tricomonoza, a indepartat adapatoarele din crescatorie. Porumbeii au ocazia sa bea apa de doua ori pe zi, timp de 2 minute, dupa care adapatorile sunt complet uscate, astfel incat tricomonoza nu are nicio sansa sa ramana in viata sau sa se inmulteasca. In acest mod a scapat de problema lui.”

Mai jos cateva observatii in legatura cu modul de administrare a medicamentelor:

“O greseala pe care o fac crescatorii ce practica vaduvia, din motive economice, este aceea de a trata doar masculii. Acest lucru nu are efect. Porumbeii netratati ii vor recontamina pe ceilalti, deoarece tricomonoza nu se poate trata preventiv.

In special Flagyl-ul se stie ca se dizolva destul de dificil, deaceea este mai bine sa administrati individual, un sfert de comprimat fiecarui porumbel.

Nu introduceti lingurita umeda in recipientul cu medicamente sau vitamine sub forma de pudra. Produsele se vor degrada foarte repede.

Este, deasemenea gresit, sa administrati medicamentele sau vitaminele in apa calduta, in ideea ca asa se vor dizolva mai bine. Intradevar se vor dizolva mai repede, dar eficacitatea va scadea, deasemenea, repede.

Unii crescatori, la fel ca fratii Janssen , cred ca apa de la robinet nu este buna. Altii niciodata nu dau apa care sa nu fi fost in prealabil fiarta.
Mi se pare destul de exagerat. In cazul in care apa de la robinet este buna pentru oameni, aceasta nu poate  fi rea pentru porumbei.

Porumbeii care s-au dezhidratat (de exemplu, porumbeii care zboara pe vreme caniculara) vor trebui sa beneficieze de electroliti, acestia fiind printre putinele suplimente pe care trebuie sa le tratati cu maxima seriozitate. Oamenii de stiinta sustin ca acestia sunt foarte folositori, deasemenea, inaintea unei curse pe vreme caniculara."

Iata cum apa si umiditatea ne pot furniza o multime de informatii despre proprii porumbei.
Ramane la latitudinea noastra sa stim cum putem folosi in avantajul nostru aceste informatii furnizate mai sus de Ad Schaerlaeckens.

Un sezon cat mai reusit tuturor!


Alte articole Ad Schaerlaeckens, aici:

Articole ale altor columbofili celebri, aici:

luni, 9 aprilie 2012

Pierderi din vina crescatorului

Pierderile sunt inevitabile in sportul columbofil, daca toate pasarile s-ar intoarce nu am avea suficient spatiu sa le adapostim. Deasemenea, selectia celor mai bune pasari nu ar fi posibila.
Principala cauza a pierderilor este managementul defectuos, altfel spus greselile facute de crescator. Multe pierderi apar si datorita pasarilor de prada, a vanatorilor, etc.
Iar, ca si cand acestea nu ar fi fost indeajuns, se pare ca cele mai noi inventii umane – Internetul, telefonia mobila, aparatura GPS, etc – ne afecteaza in mare masura porumbeii, facandu-i de multe ori sa nu mai gaseasca drumul inapoi spre casa.
Este, deasemenea, cunoscut faptul ca supra-aglomerarea creeaza probleme, inducand pasarii reticenta de a se intoarce intr-o crescatorie unde trebuie sa se lupte pentru un loc de odihna, un loc la hranitor sau adapator.
In continuare cateva greseli pe care le facem cu totii, mai ales incepatorii, greseli in urma carora se pot pierde foarte multe pasari, uneori pasari de calitate:
1.       Necorelarea obiectivelor cu perioada de imperechere, respectiv naparlire este primul pas spre insucces.
Degeaba, vreau eu sa particip la cursele de fond, daca la data desfasurarii acestor concursuri porumbeii mei se vor afla intr-un stadiu avansat de naparlire.
Dar si mai grav este ca majoritatea incepatorilor zboara pasarile dupa ureche sau dupa cum vad la altii. Multi nici nu cunosc regulamentul national sportiv al federatiei din care fac parte.
Cati dintre colegii de club incepatori stiu ce presupune obtinerea unei norme la categoria General, de exemplu?
Cati isi fac un plan de zbor functie de planul oficial de zbor, dar si, mai important, de situatia propriilor porumbei?

2.       Aducerea precoce a porumbeilor in forma. Asa cum se stie, forma maxima apare atunci cand porumbelul arunca primele remige primare, iar prima pana este aruncata incepand cu a 10-a zi de clocire a celei de-a doua ponte.
Sa presupunem ca porumbeii pe care ii detinem sunt porumbei de fond. Ce se va intampla cu acesti porumbei imperecheati prea devreme?
In timpul concursurilor de viteza, se vor afla in forma maxima, dar nu vor putea obtine rezultate spectaculoase pentru ca nu fac parte din aceasta categorie.
Apoi, in timpul concursurilor de fond, gradul de naparlire avansata nu le va permite sa obtina rezultatele scontate. Mai ales daca porumbeii nu au fost recuperati total dupa fiecare etapa – alta greseala a incepatorilor.

3.       Angajarea porumbeilor nerecuperati total dupa concursul precedent.
Aceasta greseala a non-campionilor duce la pierderea masiva a porumbeilor, chiar daca originile sunt foarte bune. Un porumbel care nu se afla intr-o stare perfecta de sanatate nu are cum sa iasa printre invingatori.

Am auzit in nenumarate randuri diversi crescatori spunand ca ei detin doar porumbei de fond, dar uitandu-ma pe clasamente am vazut cateva clasari razlete, si surpriza (sau nu!) aceste clasari erau la categoriile viteza-demifond.
De ce oare?
Din cauza celor mentionate mai sus. La primele etape porumbeii vor obtine ceva rezultate aflandu-se in forma buna, insa pe masura ce gradul de oboseala va fi mai mare, porumbeii nu vor mai da randament si se vor putea pierde chiar la categoria de distanta din care fac parte – fond.
Apoi, vom crede ca pedigree-le sunt mincinoase, cand de fapt vina ne apartine noua in totalitate.
Nerecuperati total, starea de sanatate a porumbeilor se va diminua treptat si se vor pierde la concursurile mai grele, de obicei cele de la distante mari.

4.       Antrenarea insuficienta a porumbeilor inaintea concursurilor oficiale.
Avand in vedere ca majoritatea crescatorilor isi tin iarna porumbeii inchisi pentru a diminua pierderile datorate atacurilor pasarilor de prada si de a evita infectiile respiratorii din cauza temperaturilor foarte scazute, antrenamentul devine obligatoriu.
Degeaba avem pasari de calitate, sanatoase, hranite corespunzator, daca aceste pasari nu sunt antrenate suficient, muschii sunt atrofiati si nu vor putea face fata la zboruri.
Este foarte important ca primele antrenamente sa se faca doar in jurul casei, iar dupa cca. 2 saptamani , timp in care durata antrenamentului creste progresiv, sa se inceapa primele antrenamente individuale.
Altfel, pasarile vor pica in febra si se vor pierde.

De exemplu, una dintre greselile mele de anul accesta a fost sa cred ca dupa un prim antrenament de la aproximativ 10km, pasarile sunt antrenate suficient pentru a face fata unui al doilea de la 25km. Asta in conditiile in care nu am avut posibilitatea de a antrena pasarile pe langa casa decat seara, si observasem ca durata antrenamentului liber (fara steag) nu depaseste 20 de minute.
Asadar, pasarile au fost insuficient antrenate.
Ce s-a intamplat la antrenamentul de la 25 de km a fost aproape un dezastru. Din 13 porumbei, doar 5 au gasit crescatoria in prima ora, alti 3 – dintre care 2 tardivi nezburati in toamna – sosind a doua zi.
Porumbelul care s-a intors in aproximativ 5 ore, in toamna, de la Derby-ul cu puii (345km), obtinand locul 2, acum i-au trebuit 4 ore sa se intoarca de la 25 de km.
Recunosc, directia de zbor a fost intoarsa cu 180 de grade – in toamna au zburat pe Ardeal, acum facand antrenamentele pe directia spre Ukraina.
Cert este ca dupa 3 zile – timp in care am antrenat dimineata si seara cate o ora porumbeii in jurul casei – am refacut lansarea, de data asta de la 35 de km pe aceeasi directie. Rezultatele au fost surprinzatoare: 12 porumbei din cei 13 au ajuns acasa in prima jumatate de ora, ultimul (tardiv) sosind dupa 2 ore.
Paradoxal, ultimul porumbel sosit a doua zi de la 25 de km, a fost primul sosit de la 35 de km.

Sa fi invatat porumbeii noua directie de zbor? Sau antrenamentul  a dat roade?
Conditiile de lansare au fost aproximativ aceleasi cu o mentiune:
De la 25 de km lansarea am facut-o in grup, iar de la 35 de km individual, dar totusi la durate foarte mici – de ordinul secundelor.  Asta pentru ca am observat ca la prima lansare stolul oscila in alegerea directiei, luand-o intr-un final in sensul opus crescatoriei – sensul folosit in toamna cand se intorceau de la zborurile din Ardeal (180 de grade fata de noua directie).

Acestea sunt doar cateva dintre greselile noastre. Cu siguranta, daca ar putea vorbi, porumbeii ne-ar imputa mult mai multe. J

Bafta la zboruri!

Multe alte articole columbofile despre cercetare, genetică, tratamente, etc găsiți aici:

Propriul mod de lucru cu porumbeii - o necesitate in sportul columbofil

Felul nostru de a vedea lucrurile, modul nostru de a gandi, determina in mare masura rezultatele porumbeilor nostri in concursuri.
Cel mai bun lucru pe care il putem face este acela de a observa proprii porumbeii si de a actiona in concordanta cu cunostintele si experienta noastra asupra acestora in vederea obtinerii succesului. Daca vom observa doar ceea ce fac altii, schimband mereu regulile jocului, atunci vom fi printre invinsi.
Cum putem evita greselile? Focalizandu-ne mintea si gandurile noastre numai pe ceea ce observam in legatura cu porumbeii nostri. Sa nu incercam sa aplicam metodele altora atunci cand conditiile porumbeilor din crescatoriile respective difera de conditiile din propria crescatorie. Aceste diferente pot incepe cu localizarea crescatoriei, tipul de porumbei,  hrana si nutritia si sfarsind cu sistemele de joc, motivatie, etc, aplicate in acele crescatorii.
Marii crescatori – aceia care se mentin in top an de an – si-au creat singuri propriul mod de lucru, iar porumbeii lor sunt selectati in conformitate cu acest mod.
Daca unele metode sunt general aplicabile, altele, din contra, difera foarte mult de la o locatie la alta, de la o linie de porumbei la alta, etc.
Nu trebuie sa trecem in cealalta emisfera si sa spunem ca nu sunt lucruri pe care le putem invata de la altii. Chiar si cei mai mari campioni au intotdeauna de invatat. Pe cei care au incetat sa mai fie deschisi la nou, sa descopere noi secrete, sa puna in practica tehnici noi de lucru cu porumbeii, nu o sa ii gasim in clasamente decat ocazional.
Succesul nostru va depinde, indiferent de ce joc vom alege, de modul in care vom juca si, cel mai important, de modul in care vom putea sa ne reparam greselile facute in timpul jocului. Chiar daca de multe ori vom face greseli (cine nu greseste?), succesul va depinde de rapiditatea cu care vom putea corecta si inlatura efectele acestor greseli.
Atunci cand copiem in mod orbeste un crescator cu experienta, s-ar putea sa nu sesizam corectiile din mers aplicate de acesta, iar greselile facute sa se transforme in unele mai grave, cu repercusiuni pe termen lung.
Pentru a obtine succesul, va trebui sa fim intotdeauna responsabili pe destinul nostru. Daca altii ne determina actiunile noastre, atunci ei sunt stapanii jocului nostru. S-ar putea sa ma insel, dar cred ca sunt crescatori care dau sfaturi doar pentru a testa anumite metode pe porumbei ce nu le apartin, folosindu-i pe post de cobai. Daca metoda are succes atunci toata lumea e multumita, iar crescatorul castiga faima. De cele mai multe ori nu se intampla asa, iar incepatorului i se imputa toata vina, evident.
Dar cel mai grav este faptul ca atunci cand altii detin controlul asupra jocului, ei nu va vor permite niciodata sa castigati in acel joc. Este jocul lor, ei fac regulile, iar castigurile, logic, vor fi tot ale lor.
In concluzie, va trebui sa fim mereu atenti la nevoile propriilor porumbei si sa urmam metodele care au dat succes si in trecut. Tot ce apartine de crescatoria noastra este in responsabilitatea noastra si daca nu suntem multumiti de rezultate atunci va fi necesara o schimbare.
Multa bafta!


Multe alte articole columbofile despre cercetare, genetică, tratamente, etc găsiți aici:

miercuri, 4 aprilie 2012

Goana la cuib

Acest comportament se manifesta cu intensitate mai mare sau mai mica, functie de temperamentul masculului, la cateva zile dupa imperechere.

Uneori masculul bate femela cu disperare pentru a o aduce la cuib, femela nemaiputandu-se hrani corespunzator exact in perioada in care are cea mai mare nevoie de energie – perioada dinaintea ouatului.

Motivul principal, dupa parerea mea, pentru acest comportament instinctual este acela de a impiedica acuplarea femelei cu alti masculi.
In aceasta perioada se pare ca femela prezinta un grad de excitare maxim, fiind dispusa sa se lase calcata de orice mascul care ii face curte.
De exemplu, anul acesta am realizat unele imperecheri intre porumbeii de zbor si cei de la matca. In perioada gonitului la cuib, atunci cand partenerul de la zbor este eliberat pentru antrenament, femelele – indiferent ca raman in crescatorie sau afara – la insistentele unui mascul se lasa jos pentru a fi calcate.
Probabil masculii simt gradul de excitare al femelelor inaintea ouatului si atunci profita de orice ocazie. Pentru a preveni aceasta situatie de infidelitate apare goana la cuib.

Se pare ca instinctul masculului de a preveni aparitia bastarzilor este mult mai puternic decat cel de a avea proprii urmasi sanatosi. Asa cum am spus mai sus, femela neputandu-se hrani corespunzator in aceasta perioada, nu mai vorbesc de grit sau alte minerale, exista riscul ca ouale sa nu fie tocmai bune, iar ca urmare si puii rezultati sa nu fie de cea mai buna calitate.

Unii crescatori au observat ca gradul de exasperare a masculului de a goni la cuib femela scade proportional cu numarul masculilor din acelasi compartiment, iar atunci cand perechea este singura ocupanta a unui compartiment, aceasta goana aproape ca dispare.

Alti crescatori considera ca goana la cuib are ca principal motiv prevenirea ouatului femelei in alta parte decat in propriul cuib. Deasemenea, grabitul ouatului pare sa fie un alt motiv sustinut de alti crescatori.

Uneori, perechea se comporta destul de ciudat in aceasta perioada. De exemplu, atunci cand se afla in propria boxa, la intrarea accidentala a unui mascul strain, masculul in loc sa goneasca intrusul, bate in continuare femela. Probabil instinctul de a goni la cuib femela in prezenta altor masculi il face sa uite chiar ca se afla, de fapt, in propria boxa.

Indiferent de motivul acestui comportament, acesta va inceta imediat dupa depunerea primului ou.
Sunt sigur ca parteneri comunica foarte bine intre ei in aceasta perioada, masculul stiind exact cand femela intra in cuib pentru a depune primul ou.
Am facut urmatorul experiment: am luat femela dupa oul proaspat depus si am dat-o jos in compartiment. Chiar daca masculul nu a vazut cuibul cu ou, nu a mai gonit femela la cuib. Ca si cum ar fi stiut ca oul este acolo.

Ce putem face noi in aceasta perioada? Am putea de exemplu sa hranim pe boxa femela, inclusiv administrare de grit.

In ceea ce priveste angajarea masculului la concursuri in aceasta perioada, parerile sunt impartite, majoritatea spunand ca aceasta nu este indicata.
Eu cred ca prestatia masculului in acest caz este depinde de caracterul fiecaruia in parte, si de ce nu, de tipul de porumbel si de tipul concursului.

Ma gandesc ca masculii aflati in pozitia de goana la cuib, vor face tot posibilul sa ajunga cat mai repede acasa. Doar ca asa cum stim unii porumbei se orienteaza foarte repede pe directia corecta, in speta porumbeii de viteza, altii un pic mai greu.
Ce se va intampla cu un mascul care zboara cu disperare catre femela lui, dar pe o directie gresita cu cateva grade, directie pe care din cauza disperarii nu si-o va mai schimba la fel cum ar fi facut daca ar fi fost mai calm? Evident nu va obtine un rezultat bun, putandu-se chiar pierde.
In schimb daca acelasi mascul ar fi orientat pe directia corecta, nu cred ca ar putea fi batut de alta pasare.

La concursurile lungi eu unul nu as recomanda angajarea masculilor in aceasta pozitie. Si asta deoarece perioada dintre imbarcare si eliberare este foarte mare – 2-3 zile – gradul de excitare dispare, iar masculul se va afla intr-o stare de slabiciune, stare accentuata mult de faptul ca acel mascul nu s-a hranit corespunzator inainte de imbarcare.

Sa fie oare goana la cuib unul dintre multele mistere pentru care indragim aceste pasari? Cu siguranta.

Spor la antrenamente!