Pentru ca azi este Black Friday, o sa postez un nou articol bazat pe extraordinara carte "Rebusul Zburatorilor" a lui Alfons Anker.
Inceputul
Multi dintre columbofili au gasit primul porumbel si l-au salvat gazduidu-l cateva zile, hranindu-l si adapandu-l. Apoi s-au indragostit iremediabil de aceasta pasare si i-au cautat pereche.
Altii au primit cadou de la cunostinte sau prieteni primii porumbei. Altii s-au nascut printre porumbei si au continuat traditia familiei.
Fiecare are propriul inceput si propria poveste care mai de care mai interesanta.
Apoi fiecare incepe sa procure pasari noi pentru a obtine rezultate in concursuri. Si asa ia nastere o populatie cu sange amestecat.
Iata mai jos ce spune Alfons Anker in Rebusul Zburatorilor:
"Marea majoritate a columbofililor detin asemenea crescatorii, lucru de altfel foarte normal. Daca cineva se apuca de crescut porumbei, la inceput primeste cateva pasari de la prieteni si cunostinte. Apoi urmareste cei mai puternici concurenti din regiune, cumparand cateva pasari de la acestia. Mai tarziu isi procura porumbeii din regiuni mai indepartate, de la crescatori renumiti, asadar crescatoria sa va avea la baza porumbei proveniti de la mai multi crescatori. Prin reproducere are loc un amestec de sange de origini diferite rezultand o populatie de porumbei cu sange amestecat, la care insa, nu exista ceva distinctiv, capacitatile lor nefiind bine cunoscute si consolidate.
Deoarece fiecare crescator doreste sa devina campion renumit, apar in mintea fiecaruia intrebarile: cum sa procedez? Ce posibilitati exista pentru atingerea acestui scop?
Cu cat sangele indivizilor dintr-o crescatorie este mai amestecat, cu atat avem o siguranta mai mica in ceea ce priveste valoarea capacitatii lor de zbor. Depistarea acestei capacitati se face, in primul rand, cu ajutorul cosului de concurs.”
Inmultirea si selectia
Indiferent de originea pasarii si de marimea pedigree-ului, intotdeauna cosul este cel care face cea mai buna selectie.
Sunt multe cazuri cand incepatorii au avut succes cu pasari achizitionate, chiar primite cadou, de la crescatori necunoscuti, in schimb pasarile cumparate pe bani multi si cu pedigree lungi nu au dat nimic bun.
Insa, daca intradevar dorim o selectie a porumbeilor din crescatorie, va trebui sa la asiguram conditiile necesare pentru practicarea acestui sport.
Degeaba angajam in concurs un porumbel bolnav sau aflat intr-o conditie fizica necorespunzatoare. Acesta se va pierde in majoritatea cazurilor, iar noi nu putem trage concluzii exacte despre calitatea parintilor.
Atentie si la modul de antrenare a pasarilor. Aceasta trebuie facuta progresiv.
Stim cu totii ca prima conditie in obtinerea succesului in acest sport sunt pasarile de calitate. Insa in cazul unei populatii cu sange amestecat nu ne putem da seama despre calitatea pasarilor. Totusi pentru a-I putea selecta cat mai corect va trebui sa le asiguram o hranire si o ingrijire corespunzatoare. Doar asa putem avea o sanatate buna a pasarilor, sanatatea fiind cea de-a doua conditie.
Apoi,va trebui sa antrenam aceste pasari. Degeaba avem pasari de calitate cu o sanatate de fier, dar care nu sunt bine antrenate.
Iata ce spune si Alfons Anker in legatura cu acest aspect:
“Asadar inmultim pana la 20-25 numarul porumbeilor pentru zbor, ii hranim, ii ingrijim, ii aducem la forma fizica buna, ii antrenam progresiv:20,40,70,100,160 Km si apoi ii angajam si la 400-450 Km. Apoi ii angajam in concursuri de cate ori se poate, cu conditia ca starea lor fizica sa fie corespunzatoare, dupa care, la sfarsitul perioadei de concursuri, analizam rezultatele obtinute si tragem concluziile necesare.
Sa presupunem ca, din cei 20-25 porumbei prezenti la start, exista 2-3 exemplare cu rezultate bune, constanti, care si-au folosit energia la concursuri pentru a se intoarce acasa - nu au revenit odihniti daca au intarziat - si care s-au refacut rapid. Astfel, inca din primul an de concurs, putem intalni un porumbel mai bun decat ceilalti. Evident ca, pe langa rezultatele de la concursuri, nu ne este indiferenta provenienta sa, respectiv parintii.
Inca incepand din primul an trebuie sa ne mobilizam si sa incercam sa reproducem din acesti porumbei mai multi pui, uneori cu ajutorul doicilor, iar mai tarziu sa pregatim aceasta noua generate pentru concursuri: antrenamente adecvate in primul an de viata, pregatirea fizica obligatorie, adica sa zboare din cos de cat mai multe ori, sa se obisnuiasca cu greutatile, sa invete sa gandeasca, sa fie obligati sa se intoarca, de cateva ori, singuri acasa, nu in stol. Tineretul poate fi supus zborurilor fara frica de a-i epuiza, chiar si pana la 500 Km, iar daca drumurile sunt mai scurtee, pot fi zburati chiar dc mai multe ori.
In acest fel in primul an alegem 1-2 porumbei buni concurenti, din parintii caruia prasim mai multi pui, astlfel incat, dupa al doilea sezon de concursuri deja avem 4-5 porumbei cu rezultate bune, in comparatie cu primul an.”
Cladirea familiei proprii de porumbei
Ne putem baza propria familie de porumbei plecand de la un bun zburator sau de la un bun reproducator.
Apoi, logic ar fi sa incercam prin imperecheri in linie, mentinerea propriei suse de porumbei. Sangele proaspat (achizitii noi) se poate inocula mai tarziu.
“Daca continuam in acest fel, dupa 2-3 ani avem in crescatorie 6-7 buni zburatori pe care ne putem baza si pe rezultatele carora putem deja “construi”. Cu putin noroc, printre acestia poate aparea si un campion sau un reproducator ai carui urmasi se vor evidentia. In acest caz, urmatoarea etapa este reproducerea inrudita, consagvinizarea, cu ajutorul careia sa incercam conservarea si consolidarea genetica a sangelui acestor porumbei.”
Atentie insa consangvinizarea, dupa cum se stie este o arma cu doua taisuri. Nu va trebui folosita prea devreme pe baza unor presupuneri.
“Momentul consagvinizarii apare atunci cand porumbeii au devenit faimosi in zona in care locuiti - atunci intradevar au ceva deosebit. Exemplarele consagvinizate le folosim la reproductie, nu asteptam de la ei rezultate sportive, incercand sa multiplicam, prin urmasi, porumbelul valoros din propria crescatorie. Dupa un timp rezultatul va fi formarea unei linii proprii, porumbeii nu vor mai avea "sange amestecat “ ci se va contura la ei o anumita tipologie, un anumit caracter, anumite caracteristici particulare -nu va mai fi o linie lipsita de caracter.
Melodele de reproductie trec intr-o noua etapa, cresterea in sange curat. In populatia "sange amestecat” rezultatele sunt nesigure datorita marii variabilitati genetice cauzata de originea diferita a porumbeilor, iar capacitatea de transmitere ereditara este intamplatoare, supusa norocului. Bineinteles ca pot exista porumbei cu o origine mai putin stralucita care sunt buni zburatori sau buni reproducatori. Liniile cunosute, nobile, confera mai multa siguranta iar procentual, sansele sunt mai mari. Asta nu inseamna ca, printre porumbeii obisnuiti nu pot aparea pasari exceptionale, dar acestea sunt cazuri rare, cu titlu de exceptie.”
Bafta!
Alte
articole Alfons Anker, aici:
Articole
ale altor columbofili celebri, aici:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu